septembrie 2021
Furtuna
Vorba din titlu îi aparţine lui Alexandru Paleologu şi a fost rostită cu voce tare în fragedă copilărie, în timpul unei ceremonii religioase la care participa şi Regele Ferdinand. Ea mi-a revenit în memorie la finalul Furtunii Adei Milea, înscenate în sala Toma Caragiu a Bulandrei. Cei 5 actori din distribuţie vin la aplauze vegheaţi de un portret construit din câteva tuşe, proiectat pe uriaşa cortină din spatele spaţiului de joc. La 43 de ani de la premiera legendarei sale montări, Liviu Ciulei priveşte o nouă Furtuna pe scena de la Grădina Icoanei.

O nouă Furtuna în stilul deja cunoscut (dar departe de a se fi clasicizat) al Adei Milea, care îşi întrerupe seria de premiere de la Naţionalul clujean pentru a deschide stagiunea 2021-2022 de la Bulandra cu o montare-adaptare tonică, zglobie, multicoloră şi entuziastă a faimosului text shakespearian.


Silvana Negruţiu e Miranda şi TrinCOOLa, Lucian Iftime e Prospero, Stephano şi Regele, Cătălin Babliuc e Caliban, Antonio şi Ferdinand, Anca Sigartău (ce revenire!) şi Maria Veronica Vârlan sunt Ariel (şi producătoare de sunete, care mai a cappella, care mai distorsionate, pe bază de voci şi felurite instrumente - versiuni muzicale electronice: Alin Teglaş).

În alte roluri, zeci de cabluri, multiple microfoane colorate, amplasate la diferite înălţimi, camere video puse ici-colo, proiectând live imagini pe cortina descrisă în primul paragraf, proiecţii video îmbăind cortina şi scena (scenografie & video & lumini: Andu Dumitrescu).


Actorii îşi schimbă costumele cel mai adesea la vedere, actorii îşi dau indicaţii de regie la vedere & auz, actorii sar din microfon în microfon, cântându-şi replicile pe tonuri, intonaţii, gesticulaţii felurite, actorii joacă, se joacă, se joacă de-a joaca. Insula e de sunete, scena e de jocuri. Motivele mari, personajele principale ale Furtunii sunt acolo, le regăsim, le privim, le auzim, şi tocmai pentru că le ştim, le căutăm, le aflăm, Ada Milea ne invităm să facem un pas mai departe, să ne jucăm cu ele, de-a ele, să ne transformăm, la rându-ne, în mici & temporari Prospero, montând, în propriile noastre imaginaţii, ce ştim despre Prospero, Miranda, Caliban, Ferdinand, Ariel şi ceilalţi cu ce vedem, cu ce auzim pe scenă.

Nu căutaţi substanţa filozofică ori aluzia tragică în proaspăta montare de la Bulandra. Cel puţin nu în forma cu care ne-au obişnuit montările de până acum ale Furtunii. Pe lângă ludic, Milea privilegiază relativismul graniţelor dintre vis şi realitate, dintre închipuire şi întâmplare, ba chiar dintre sentiment şi absenţa sa. Până la urmă, Miranda îl iubeşte pe Ferdinand sau Miranda e influenţată / manipulată de Ariel să îl iubească pe Ferdinand? Cât e sentiment genuin şi cât e sentiment indus? Şi cât contează, de fapt, împărţirea asta?


Spectacolele de la Cluj al Adei Milea aproape că umplu Sala Mare a Naţionalului (928 de locuri). La Bulandra, în condiţii pandemice, sala Toma Caragiu (aproximativ 200 de locuri) nu s-a umplut nici pe jumătate. A fost însă abia avanpremiera, e rost de creştere a interesului şi notorietăţii.

E rost de joacă şi bucurie, de postmodernă citire a miturilor dramaturgiei, de luare în (ne)serios pentru a căuta un alt / nou / nebătătorit drum spre serios. Odată cu eliberarea / plecarea (Ar)ielelor, cântecele tac, magia dispare. Asta vrem?
De: după William Shakespeare Regia: Ada Milea Cu: Cătălin Babliuc, Lucian Iftime, Silvana Negruţiu, Anca Sigartău, Maria Veronica Vârlan

0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus