Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Legături bolnăvicioase

Indecizii - Legături bolnăvicioase


Andrei Gorzo

Dilema Veche, martie 2006
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Legături bolnăvicioase are în prim-plan două studente la Litere, Kiki (Maria Popistaşu) şi Alex (Ioana Barbu), care trăiesc o poveste de dragoste. Sau un joc de-a dragostea. Sau o relaţie de prietenie ambiguă. În fine, o... chestie. Pardon. Cred că m-am încurcat. S-o iau de la capăt. Eroina filmului e această Alex, o fată cuminte, de la ţară, care intră într-o relaţie ambiguă, intensă şi potenţial vătămătoare cu colega ei, Kiki, care este naratoarea filmului. Ups. Păi atunci e invers: eroina e Kiki, care povesteşte despre acest obscur obiect al dorinţei ei, care este Alex. De data am nimerit măcar un cuvînt: "obscur". Alex practic nu se vede ca personaj; tot ce poate spune spectatorul despre ea este că e o fată drăguţă. Sigur, în dragoste nu contează punctul de vedere al spectatorului (adică al unuia care stă pe margine), ci al îndrăgostitului (care poate vedea ceva irezistibil acolo unde un "spectator" nu vede decît o feţişoară drăguţă). Dar, în cazul acesta, care e punctul de vedere al lui Kiki? Aflat la debut, regizorul Tudor Giurgiu e foarte nesigur pe punctele de vedere ale personajelor - atît de nesigur încît începi să te întrebi dacă el însuşi are vreunul.

Alex nu se vede nici în romanul inspirator, Legături bolnăvicioase de Cecilia Ştefănescu, unde e obscurizată de formidabilul narcisism al eroinei-naratoare. Cu tot talentul din el, romanul mi s-a părut neatrăgător: l-am citit cu greu, cu o senzaţie de claustrofobie, simţind lipsa ocazionalei guri de aer curat, lipsa altor oameni. Dar presupun că asta dovedeşte că e credincios titlului său, temei sale - trăirilor solipsiste, livreşti, eventual aiuristice, dar nu mai puţin răvăşitoare, care reprezintă pentru tine dragostea la vîrsta la care eşti suficient de închipuit şi de zăpăcit, dar şi suficient de viu, ca să abordezi fiecare zi ca pe o nouă pagină de roman. Cum poţi să transpui pe ecran legăturile astea "bolnăvicioase" (10% material solid, 90% autodramatizare şi gărgăuni la cap)? Poţi s-o faci, şi încă într-un stil fermecător - au dovedit-o oameni ca Truffaut şi Bertolucci. Dar ai nevoie de o bază mai solidă, din punct de vedere dramaturgic, decît îţi oferă romanul acesta; adaptarea a însemnat, aici, reconstrucţie de la zero.

De reconstrucţie s-a ocupat tot Cecilia Ştefănescu (cu asistenţa lui Răzvan Rădulescu) şi pe undeva, pe parcurs, lucrurile s-au încurcat. Pe de-o parte, s-a păstrat ideea unei naratoare îndrăgostite. Pe de altă parte, e clar că a existat o intenţie de a transforma Legături bolnăvicioase în povestea celeilalte fete (Alex), a iubirii ei pentru naratoare (Kiki), iubire paralizată (dacă nu ucisă) de o revelaţie şocantă despre Kiki şi fratele ei (Tudor Chirilă). Şi, odată ce episodul incestului (care în carte e scurt, perceput ca prin vis şi fără legătură cu Alex) a căpătat amploare, ce să-i mai faci ca să nu arunce în derizoriu jocurile de fetiţe la care am asistat pînă acum? Pentru că asta par: jocuri de fetiţe. Atunci cînd afli de la Kiki că Alex îi bagă limba în gură pe unde o prinde, eşti descumpănit - nu de grosolănia expresiei, ci de informaţie în sine. Unde e pasiunea asta incontrolabilă? În timpul confruntării finale, la capătul căreia Alex rupe legătura cu Kiki, te întrebi unde au stat ascunse pînă acum emoţiile astea puternice şi uşor de rănit. Şi te tot întrebi, pentru că e o confruntare lungă (tot filmul pare lung, deşi are 85 de minute) şi pentru că n-ai altceva de făcut: e prea tîrziu ca să deplîngi distrugerea unei relaţii care nu părea să fie decît o ameţeală. Ce l-a făcut pe Giurgiu s-o ameţească aşa? Tactul, presupun, dar unde se termină tactul şi unde începe frica de subiect? Cît loc de întors tacticos îţi mai rămîne după ce iei un subiect "tare" cum e amorul între două femei şi-l întăreşti cu un subiect şi mai "tare", cum e incestul? Eu aş zice că soluţia e să mergi înainte, sperînd că vei obţine ceva liric şi nebunesc şi transportat. Giurgiu a obţinut ceva indecis şi inhibat şi curat din punct de vedere tehnic. Oricum, trebuie văzut: e filmul despre care va vorbi toată lumea în săptămînile următoare - pentru că Giurgiu este cine este, pentru că incestul şi safismul (abordat serios, nu cochon-istic) sînt subiecte noi în filmul românesc, pentru că, aşa cum scria Alex. Leo Şerban, e primul film despre tineretul urban-sofisticat din România, şi pentru că Mihaela Rădulescu are o apariţie scurtă, dar cu impact garantat.

Problema e că despre filmul propriu-zis nu sînt multe de spus. Cel mai incitant subiect e - de departe - Maria Popistaşu, care în rolul lui Kiki se impune, fără dificultăţi, ca vedetă. Ioana Barbu e neutralizată de personajul ei opac, iar partitura lui Chirilă constă dintr-o singură notă (cu indicaţia furioso), dar Popistaşu are şansa de a se desfăşura în mai multe registre (tandreţe, perversitate, pasiune intelectuală) şi ei i se datorează rarele puseuri de temperatură erotică dintr-un film călîu. "Tu eşti în stare să dai găuri?", întreabă ea într-unul din momentele acelea, uitîndu-se sfidătoare în ochii fratelui ei (ochii ei şi ai lui Chirilă au nuanţe asortate de cruzime) şi expunînd, dintr-o privire, slăbiciunea lui şi moliciunea întregului film.




 Toate articolele despre Legături bolnăvicioase


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Andrei Gorzo


Alte articole

 10 ani cu filmul românesc. Episodul 6 - Anul 2006, Iulia Blaga
 Tandreţuri butucănoase - Legături bolnăvicioase, Paul S. Odhan
 Legături bolnăvicioase - ceva din fiecare, Simona Marcu
 Bun îi filmu' Giurgiului - Legături bolnăvicioase, David Morar
 Legături bolnă-vicioase?, Iulia Blaga
 Toate articolele despre Legături bolnăvicioase


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer