[o staţie..] e primul text scris de Peca Ştefan, la 15 ani. Are mult fantastic în el şi
m-a dus cu gândul la
cărţile de poveşti care
nu-mi prea plăceau în copilărie, dar pe care le gust din plin acum. Acelaşi lucru mi se întâmplă şi cu desenele animate şi cu
benzile desenate pe care le consumam fără a intra în spiritul lor. Acum, am din ce în ce mai multe filme
manga şi chiar mă gândesc cum aş putea să fac teatru manga. Pentru început,
mi-am ales o actriţă - Irina Duţă, care are
look-ul personajelor manga -
ochi mari, larg deschişi.
Muzica e
electro-disco şi are o atmosferă
retro, la fel ca imaginea spectacolului.
Micul prinţ mi-e bun prieten. Şi atât.
Spectacolul ăsta, de
l-am făcut,
[o staţie...], e pentru mine o carte de poveşti
audio-vizuală, e o fantezie disco, e 2006, e ceea ce nu sunt eu, dar încerc să fiu. Adică multă
candoare, culoare, zâmbete frumoase pe feţele unor corpuri de păpuşi mecanice.
This is true.
(Carmen Vidu)
[o staţie...] de Peca Ştefan
Cu: Irina Duţă, Toma Cuzin
Video / grafica: Pop Augustin Cosmin
Coregrafia: Paul-Mircea Dunca
Muzica: Yann LeBlay
Regia: Carmen Lidia Vidu
Teatrul de Comedie, 25 (marţi), 26 (miercuri), 27 (joi), 28 (vineri) aprilie 2006, ora 20, intrare liberă