Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici diverse

Faetonul cu prapuri al Mirunei Budişteanu


Cornel Ivanciuc

Academia Caţavencu, aprilie 2006
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Când îi citeşti biografia, îţi vine să exclami extaziat, în timp ce cazi pe spate: uaaau! Miruna a urmat colegiile "Louis le Grand" şi "Henri IV" din Paris, cu bacalaureatul în umanioare, la "Henri IV", şi apoi, la rând, Scoala de Arhitectură UP 5 din Paris, Academia Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti şi Istoria Artei la Sorbona Paris I.

Dintr-o viziune de arhitect, o perspectivă de artist plastic stricto sensu şi o detaşare analitică de critic de artă, Miruna a ales să pictografieze, adică să se exprime într-un dialect care îmbină virtuţile şi energia pictorului cu subtilităţile şi speculaţiile graficianului. Discursul plastic al Mirunei presupune un efort de o ambiţie ravisantă, căci nu e deloc lesne să răstorni lumea cu susu-n jos, ca apoi să o reclădeşti după nişte precepte şi coduri personale, de o plasticitate francă şi nudă, ca la Judecata de Apoi a artiştilor.

Miruna a transformat Galeria Simeza într-un cocon sui generis, într-o pânză de un milion de metri a unei Penelope supreme, care şerpuieşte dinspre simezele din partea stângă înspre simezele din partea dreaptă. Dacă o vântoasă de dincolo de lume ar smulge această instalaţie şi ar purta-o peste Magheru, ai zice că: seamănă cu un zmeu în transă, care se roagă zeului Serapis să-l ierte că a furat dulceaţa de vişine a unei mătuşi zmeoaice din Montparnasse, suferinde de Alzheimer; că: seamănă cu o corabie zburătoare plină cu suflete vii şi moarte, care a părăsit în pripă o biserică în flăcări, în timp ce ţârcovnicul juca şeptică cu mironosiţele la umbra clopotniţei; că: seamănă cu un faeton cu prapuri, care se întoarce de la nunta fostei surori Agnès Toutou cu fostul frate stareţ Dagobert Montimer, care s-au săturat de impostaţiile false ale unei liturghii anacronice, care n-a mântuit pe nimeni, niciodată, şi şi-au spus rânjind complice: hai să le-o tragem tuturor fraierilor, că şi aşa n-au înţeles nimic din fericirea noastră.

Miruna Budişteanu, Secvenţe de lumină, Pictură, desen, Galeria Simeza, Bulevardul Magheru, 20.




0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Cornel Ivanciuc


Alte articole

 Singurătate în culori, Ioan T. Morar
 Un obiect face presupuneri despre ceea ce se află în spatele lui, Iulian Tănase
 Condamnaţi la locul de luptă, Ioan T. Morar
 Brâncuşi - devenit fotograf pentru a-şi promova opera, Elena Vlădăreanu
 În căutarea paradisului pierdut..., Cornel Ivanciuc
 Alte articole


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE

Spacer Spacer