Hai înc-o dată, să vedem ce-o ieşi! - King Kong

Ca vechi iubitor din frageda-mi pruncie al lui Kong care-i King, mi-am făcut dambla şi m-am bucurat. Ca iubitor de cinema, m-am cam ofuscat.

Dom'le... N-au plesnit-o cu el.

Hai s-o luăm aşa, în ordine cronologică:
  Începutul. De nota 10. Maimuţa de la zoo, bidonvillurile, cozile la supa săracilor, numerele de music-hall.
  Apare Denham şi filmul începe să dobândească o tentă patetico-isterică. (Totuşi, am râs la poanta cu: "Fay?" "Face un film pentru R.K.O." "A, cu Cooper...?")
  Plecarea vaporului: marfă.
  Drumul cu vaporul: clismă. Cea mai proastă parte din film, şi una dintre cele mai tâmpite pe care le-am văzut vreodată. Aici Jackson trebuie, şi vrea, şi se screme să construiască misterul. Şi-i iese o diaree. Infantil, poncif, ostentativ, reacţii psihologice de teatru de păpuşi, puşti cehoviene băgate cu ţeava-n ochi (cloroformul). Arar, câteva poante drăguţe (aia cu mustaţa, sau confuzia cu sunetistul).
  Naufragiul: acceptabil.
  Debarcarea pe insulă. Una din cele mai bune părţi ale filmului. Decorul are mister, e bine filmat. Băştinaşii, urâţi de-ţi vine să borăşti, şi decapitează la ai noştri într-o veselie. Bravo, Petrică, ad' la tata să-ţi pupe dovlecelu'. Secvenţa asta ţi-a ieşit.
  Răpirea: aşa şi-aşa. Oarece suspense, cam simplist.
  Apariţia lui Kong. Fâs. Ratează primul moment-cheie al filmului. Până şi-n voma aia a lui Guillermin, era mai bine construit.
  Felul cum filmează insula în general: marfă; aici Petrică e la largul lui: construieşte lumi LOTRiste şi le zugrăveşte meseriaş.
  Dinozaurii: incredibil de amestecat. Atacul velociraptorilor asupra diplodocilor: neverosimilităţi crase (goana prin defileu), şi un momenţel SUPERB (trecerea pe cornişa care li se sfărâmă sub picioare) ratat scurt şi la obiect.
  Relaţia Ann-Kong: bine construită, destul de substanţială, dar de la un punct încolo degenerată insuportabil într-un lacrimogenism scârbos. Frumos momentul cu dansul comic, şi cel cu jongleriile. Drăguţ momentul de după lupta cu tyranosaurii, când Kong e "ofuscat", şi pe urmă şi-o trânteşte-n siktir pe umăr (pe Ann), din mers.
  Lupta cu tyranosaurii: ingenioasă faza cu datu' huţa-n liane, dacă n-ar reitera mania lui Jackson pentru căzături în falii care nu se mai termină; lupta la sol, destul de decentă.
  Bâzdâgăniile de pe fundul şanţului, miriapozii, şi-n genere fauna insulei: fiecare O.K. în sine, dar supralicitate până dincolo de orice saturaţie. Potenţial bun, ratat prin aglomerare; de la un punct, devine plicticos.
  Capturarea lui Kong: parte reuşită, parte ratată, pe acelaşi amalgam de calităţi şi defecte enunţate la multe alte secvenţe.
  Spectacolul de la New York: destul de reuşit; satiră şi sarcasm amuzant, din păcate prăfuit rău; bunuţă năvala lui Kong în sală.
  Zbenguiala pe străzi: banală.
  Patinajul de-a-n-curulea în parc: o secvenţă frumoasă, ratată tot prin supralicitare: pomii de Crăciun cu beculeţe colorate o zaharisesc iremediabil.
  Şi, în sfârşit, inevitabilul Empire State Building. Destul de bun. Confruntarea cu avioanele are o anumită decenţă cinematografică, şi e bine filmată. Din nefericire, s-a adunat prea multe păcate pe parcurs, şi o sapă din temelii. Moartea lui Kong: stă lacrima să pice, şi nu poate, pentru că DIN NOU, Jackson n-are linişte până n-o lungeşte intolerabil, mai bagă şi-o muzică de inimă albastră, şi nişte căutături lungi-luuungi ochi în ochi. Foarte frumos cadrul cu căderea lui Kong, şi avioanele plutind pe-alături.

Concluzie:
Se confirmă cu tărie impresia de la L.O.T.R.: Peter Jackson e un băiat care pute de talent şi e prost ca noaptea. Are o imaginaţie debordantă, şi un stil narativ completamente haotic. Viziune cinematografică unică, şi date dramaturgice nule. Vâră momente foarte bine conduse în interiorul secvenţelor, şi-şi ratează secvenţele în ansamblul lor. Îmi venea să-l iau de mână, să m-aşez cu el la un DVD-player, cu telecomanda, şi să-i zic: "Uite, băi Petrică, asta mai scurtă, asta mai lungă, pe-asta scoate-o să n-o mai văd, pe-astalaltă mut-o dincolo - şi-n genere, mai lasă din când în când inspiraţia galopantă şi mai şi GÂNDEŞTE la ce faci, fratele meu!"

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.