Hai înc-o dată, să vedem ce-o ieşi! - King Kong

Ca vechi iubitor din frageda-mi pruncie al lui Kong care-i King, mi-am făcut dambla şi m-am bucurat. Ca iubitor de cinema, m-am cam ofuscat.

Dom'le... N-au plesnit-o cu el.

Hai s-o luăm aşa, în ordine cronologică:
  Începutul. De nota 10. Maimuţa de la zoo, bidonvillurile, cozile la supa săracilor, numerele de music-hall.
  Apare Denham şi filmul începe să dobândească o tentă patetico-isterică. (Totuşi, am râs la poanta cu: "Fay?" "Face un film pentru R.K.O." "A, cu Cooper...?")
  Plecarea vaporului: marfă.
  Drumul cu vaporul: clismă. Cea mai proastă parte din film, şi una dintre cele mai tâmpite pe care le-am văzut vreodată. Aici Jackson trebuie, şi vrea, şi se screme să construiască misterul. Şi-i iese o diaree. Infantil, poncif, ostentativ, reacţii psihologice de teatru de păpuşi, puşti cehoviene băgate cu ţeava-n ochi (cloroformul). Arar, câteva poante drăguţe (aia cu mustaţa, sau confuzia cu sunetistul).
  Naufragiul: acceptabil.
  Debarcarea pe insulă. Una din cele mai bune părţi ale filmului. Decorul are mister, e bine filmat. Băştinaşii, urâţi de-ţi vine să borăşti, şi decapitează la ai noştri într-o veselie. Bravo, Petrică, ad' la tata să-ţi pupe dovlecelu'. Secvenţa asta ţi-a ieşit.
  Răpirea: aşa şi-aşa. Oarece suspense, cam simplist.
  Apariţia lui Kong. Fâs. Ratează primul moment-cheie al filmului. Până şi-n voma aia a lui Guillermin, era mai bine construit.
  Felul cum filmează insula în general: marfă; aici Petrică e la largul lui: construieşte lumi LOTRiste şi le zugrăveşte meseriaş.
  Dinozaurii: incredibil de amestecat. Atacul velociraptorilor asupra diplodocilor: neverosimilităţi crase (goana prin defileu), şi un momenţel SUPERB (trecerea pe cornişa care li se sfărâmă sub picioare) ratat scurt şi la obiect.
  Relaţia Ann-Kong: bine construită, destul de substanţială, dar de la un punct încolo degenerată insuportabil într-un lacrimogenism scârbos. Frumos momentul cu dansul comic, şi cel cu jongleriile. Drăguţ momentul de după lupta cu tyranosaurii, când Kong e "ofuscat", şi pe urmă şi-o trânteşte-n siktir pe umăr (pe Ann), din mers.
  Lupta cu tyranosaurii: ingenioasă faza cu datu' huţa-n liane, dacă n-ar reitera mania lui Jackson pentru căzături în falii care nu se mai termină; lupta la sol, destul de decentă.
  Bâzdâgăniile de pe fundul şanţului, miriapozii, şi-n genere fauna insulei: fiecare O.K. în sine, dar supralicitate până dincolo de orice saturaţie. Potenţial bun, ratat prin aglomerare; de la un punct, devine plicticos.
  Capturarea lui Kong: parte reuşită, parte ratată, pe acelaşi amalgam de calităţi şi defecte enunţate la multe alte secvenţe.
  Spectacolul de la New York: destul de reuşit; satiră şi sarcasm amuzant, din păcate prăfuit rău; bunuţă năvala lui Kong în sală.
  Zbenguiala pe străzi: banală.
  Patinajul de-a-n-curulea în parc: o secvenţă frumoasă, ratată tot prin supralicitare: pomii de Crăciun cu beculeţe colorate o zaharisesc iremediabil.
  Şi, în sfârşit, inevitabilul Empire State Building. Destul de bun. Confruntarea cu avioanele are o anumită decenţă cinematografică, şi e bine filmată. Din nefericire, s-a adunat prea multe păcate pe parcurs, şi o sapă din temelii. Moartea lui Kong: stă lacrima să pice, şi nu poate, pentru că DIN NOU, Jackson n-are linişte până n-o lungeşte intolerabil, mai bagă şi-o muzică de inimă albastră, şi nişte căutături lungi-luuungi ochi în ochi. Foarte frumos cadrul cu căderea lui Kong, şi avioanele plutind pe-alături.

Concluzie:
Se confirmă cu tărie impresia de la L.O.T.R.: Peter Jackson e un băiat care pute de talent şi e prost ca noaptea. Are o imaginaţie debordantă, şi un stil narativ completamente haotic. Viziune cinematografică unică, şi date dramaturgice nule. Vâră momente foarte bine conduse în interiorul secvenţelor, şi-şi ratează secvenţele în ansamblul lor. Îmi venea să-l iau de mână, să m-aşez cu el la un DVD-player, cu telecomanda, şi să-i zic: "Uite, băi Petrică, asta mai scurtă, asta mai lungă, pe-asta scoate-o să n-o mai văd, pe-astalaltă mut-o dincolo - şi-n genere, mai lasă din când în când inspiraţia galopantă şi mai şi GÂNDEŞTE la ce faci, fratele meu!"