Parfumul este un film pentru cunoscători. Adică pentru cei care au citit genialul roman al lui Süskind. Ceilalţi, profanii, s-ar putea să plece uşor nedumeriţi din sala de cinema, cel mult cu sentimentul că au văzut un film interesant.
Provocarea este imensă pentru publicul avizat, iar prejudecata cvasiunanimă este aceea că filmul nu are cum să se ridice nici pe departe la nivelul cărţii. La fel de mare a fost provocarea şi pentru regizori. De-a lungul timpului, nume grele şi-au manifestat disponibilitatea de a se înhăma la un astfel de proiect: Ridley Scott, Tim Burton, Martin Scorsese, Milos Forman. Că niciunul nu s-a apucat de treabă poate fi şi din cauza temerii de eşec, cert este că obstacolul cel mai important a fost refuzul repetat al lui Süskind de a ceda drepturile de ecranizare. Până la urmă, norocul i-a surâs lui Tom Tykwer, un regizor german aproape necunoscut, dar care a dat marea lovitură.
M-am gândit de multe ori în timp ce citeam sau reciteam romanul, cum ar putea fi transpus în imagini, atâta vreme cât prima senzaţie a cititorului este aceea de închide ochii după fiecare frază, pentru a simţi mai bine mirosul. Ceea ce, trebuie să recunoaşteţi, e un impediment major într-o exprimare eminamente vizuală. Din puţinele variante posibile, Tykwer a ales-o pe singura câştigătoare.
Element introdus de obicei de regizorii lipsiţi de inspiraţie, naratorul devine obligatoriu în Parfumul. Aşa că mai bine de două treimi filmul este o poveste ilustrată fidel, extrem de fidel, cu imagini care nu lasă loc dezamăgirii. Piaţa de peşte în care s-a născut Grenouille este exact aşa cum ne-am imaginat-o, podul peste Sena unde sălăşluia parfumierul Baldini sau capturarea parfumului fecioarelor ucise - aidoma, în general scenografia respectă la milimetru viziunile transmise de Süskind. Singurul merit al scenaristului este acela că a reuşit să elimine exact acele fragmente din roman care nu ar fi avut relevanţă în cazul filmului, astfel că epopeea crearii parfumului perfect curge lin şi fără nicio sincopă.
Talentul lui Tykwer devine însă evident în cele câteva secvenţe care exced transcrierea riguroasă a scenelor din carte. Iar apogeul îl reprezintă momentul în care Grenouille scapă de execuţie cu ajutorul parfumului miraculos, colectat de la cele 13 fecioare ucise. Cele câteva sute de figuranţi, fără nicio excepţie, exprimă mai puternic decât în orice închipuire trăirile succesive, de la ură la adoraţie faţă de micul monstru. Şi scena finală este realizată impecabil, însă aici imaginaţia cititorului este mai pregnantă. Nici micile detalii, care sunt presărate la tot pasul, nu trebuie ignorate, chiar dacă ele nu devin vizibile decât la a doua sau chiar a treia vizionare.
Filmul este dozat, la fel ca reţeta clasică a unui parfum de succes, cele patru note de bază fiind: scenariul, scenografia, regia şi detaliile. Iar elementul suprem este actorul din rolul principal, Ben Whishaw, a cărui intepretare magistrală este dublată de o privire nepământeană, capabilă ea singură să transmită, prin ecran, mirosul unui film perfect.
Parfumul - Perfume: The Story of a Murderer
Germania-Franţa-Spania, 2006
Regia: Tom Tykwer
Scenariul: Andrew Birkin, Bernd Eichinger, Tom Tykwer, Adaptare după romanul "Parfumul" de Patrick Süskind
Distribuţia: Ben Whishaw, Dustin Hoffman, Rachel Hurd-Wood, Alan Rickman etc.