Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Avventura, L'

Timpul din care dispărem - L'Avventura


Alex. Leo Şerban

Dilema Veche, septembrie 2002
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
L'Avventura - filmul din 1960 cu care Antonioni a făcut "scandal" la Cannes - rămîne o capodoperă assoluta - unul din cele mai mari filme făcute vreodată. L-am revăzut după mulţi, mulţi ani (15?, 20?) şi este, practic (ţinînd cont şi de calitatea copiei), o redescoperire. Cum se ştie, nu a fost înţeles la vremea respectivă; astăzi, e greu de-nţeles de ce n-a fost înţeles. Avem cu toţii în memorie lentori asasine, timpi morţi, o anumită afectare... Finalul (cel mai lung drum al mîinii unei femei în părul bărbatului) mi se întipărise, în minte, ca un cadru interminabil (memoria dilatează totul!). Astăzi, e incredibil cît de "legat" este: nimic nelocul lui - nici o scenă, nici un gest -, cu atît mai ciudat cu cît ultimii ani ne-au obişnuit cu superviteza clipurilor...

L'Avventura este, de fapt, un thriller erotic: o femeie dispare pe o insulă (întoarce capul spre El - a dispărut!), lăsîndu-ne în memorie cel mai frumos riddle din istoria Cinematografului - un "McGuffin" metafizic. Aproape uitasem cît de frumoasă era Monica Vitti, ce uluitoare este descoperirea spaţiului în acest film (vezi scena emblematică a oraşului părăsit - ca un de Chirico în care pătrunde o maşină), ce extraordinară secvenţa clopotelor: ecou al finalului din Vertigo? (şi acolo, o femeie dispare şi o alta apare, care-i ia locul...) Există - în acest film dureros de pur despre Timp şi lucrurile pe care le schimbă - un leitmotiv al ecourilor: în oraşul-fantomă, Claudia strigînd printre obloanele unei clădiri părăsite; clopotele care-şi răspund, de la o campanilă la alta; Claudia însăşi, "ecoul" Annei - prietena dispărută. Dispariţia acesteia, la-nceputul filmului, este ca o repetiţie generală a Timpului din care dispărem cu toţii la un moment dat; filmul se goleşte, treptat, de personaje, ajungînd - în final - la (noul) cuplu: o singurătate vie, deja-trăită... Sentimentul pe care-l ai, astăzi, privind Aventura, este de esenţial trăit.


L'avventura, Franţa-Italia, 1960

Scenariu şi regie: Michelangelo Antonioni
Cu: Gabrielle Ferzetti, Monica Vitti, Lea Massari



 Toate articolele despre Avventura, L'
Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Alex. Leo Şerban


Alte articole

 Jocul misterios şi instabil al sentimentelor - L'avventura, Marian Rădulescu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer