Upercut pe celuloid - 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile

Oarecum straniu să cronichezi un film premiat cu Palme d'Or. Un film românesc premiat cu Palme d'Or. PRIMUL film românesc premiat cu Palme d'Or... Văd două variante: ori te ambiţionezi şi conteşti verdictul celui mai mare festival de film (nu râde, tâmpiţi s-au mai găsit şi, probabil, se vor mai găsi), ori te conformezi şi-l saluţi (deşi "conformezi" nu-i cuvântul tău favorit şi deşi ştii prea bine că nici un juriu nu seamănă cu celălalt - dar ăsta-i un posibil topic pentru alt articol), cu respectul cuvenit unui succes incontestabil.

În ciuda verdictului definitiv ("un film perfect", spus post-Cannes), apare însă dilema - cum trimiţi poporul la cinema când 1. el, poporul, s-a obişnuit să iasă din sală, nu să intre; 2. nu vrei să povesteşti nimic despre subiect. Nu, Doamne-fereşte!, pentru că nu ţi-ar da voie regizorul (în fond filmul s-a văzut şi la Cannes, şi la Cluj, şi în Deltă), ci pentru că ţi se pare că n-ar fi fair faţă de restul lumii. Esenţial pentru ca acest upercut pe celuloid să fie resimţit cum se cuvine este să n-ai habar, pe cât posibil, ce şi cum se întâmplă - reţine aşadar (tematic) cuvintele: 1987, provincie, sacrificiu, avort, manipulare, şantaj, domnul Bebe (unul dintre cei mai desăvârşiţi negativi ai cinema-ului contemporan - "Dur, dur, monsieur Bebe" aveau să titreze francezii) şi (stilistic): plan-secvenţă, widescreen, naturalism. Şi suspans, un suspans ucigător. În rest, poţi protesta (asemeni compatrioţilor) legat de piesa care închide filmul sau (asemeni celor de la Variety) la scena-şoc cu podeaua băii (gratuită, zic ei, necesară zic eu), dar va fi imposibil să te fereşti de efectul devastator al acestui demers cinematografic implacabil.

După debutul Occident, regizorul a fost comparat cu Nae Caranfil; după 432 - cu Cristi Puiu; după următorul va putea fi comparat cu (probabil) oricine, deşi mi s-ar părea infinit mai logic & sugestiv să-l comparăm doar cu tânărul enervant de surprinzător şi de sigur pe el numit Cristian Mungiu. Pentru lămuriri suplimentare (inclusiv consideraţii critice), fuga la interviul din Atelier LiterNet; pentru o experienţă completă (inclusiv mulţumiri pe generic!), fuga la cinema.

---

Scenariul & regia: Cristian Mungiu.
Imaginea: Oleg Mutu.
Cu: Anamaria Marinca, Laura Vasiliu, Vlad Ivanov. Producători: Cristian Mungiu & Oleg Mutu.
Durata: 110 min.
Distribuit de Voodoo Films.
Premiera: 14 septembrie 2007.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.