În ciuda verdictului definitiv ("un film perfect", spus post-Cannes), apare însă dilema - cum trimiţi poporul la cinema când 1. el, poporul, s-a obişnuit să iasă din sală, nu să intre; 2. nu vrei să povesteşti nimic despre subiect. Nu, Doamne-fereşte!, pentru că nu ţi-ar da voie regizorul (în fond filmul s-a văzut şi la Cannes, şi la Cluj, şi în Deltă), ci pentru că ţi se pare că n-ar fi fair faţă de restul lumii. Esenţial pentru ca acest upercut pe celuloid să fie resimţit cum se cuvine este să n-ai habar, pe cât posibil, ce şi cum se întâmplă - reţine aşadar (tematic) cuvintele: 1987, provincie, sacrificiu, avort, manipulare, şantaj, domnul Bebe (unul dintre cei mai desăvârşiţi negativi ai cinema-ului contemporan - "Dur, dur, monsieur Bebe" aveau să titreze francezii) şi (stilistic): plan-secvenţă, widescreen, naturalism. Şi suspans, un suspans ucigător. În rest, poţi protesta (asemeni compatrioţilor) legat de piesa care închide filmul sau (asemeni celor de la Variety) la scena-şoc cu podeaua băii (gratuită, zic ei, necesară zic eu), dar va fi imposibil să te fereşti de efectul devastator al acestui demers cinematografic implacabil.
După debutul Occident, regizorul a fost comparat cu Nae Caranfil; după 432 - cu Cristi Puiu; după următorul va putea fi comparat cu (probabil) oricine, deşi mi s-ar părea infinit mai logic & sugestiv să-l comparăm doar cu tânărul enervant de surprinzător şi de sigur pe el numit Cristian Mungiu. Pentru lămuriri suplimentare (inclusiv consideraţii critice), fuga la interviul din Atelier LiterNet; pentru o experienţă completă (inclusiv mulţumiri pe generic!), fuga la cinema.
Scenariul & regia: Cristian Mungiu.
Imaginea: Oleg Mutu.
Cu: Anamaria Marinca, Laura Vasiliu, Vlad Ivanov. Producători: Cristian Mungiu & Oleg Mutu.
Durata: 110 min.
Distribuit de Voodoo Films.
Premiera: 14 septembrie 2007.