Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Logodnicii din America

Trecutul nu trece - Logodnicii din America


Andrei Gorzo

Dilema Veche, septembrie 2007
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
În noul film al lui Nicolae Mărgineanu, Logodnicii din America, o femeie numită Maria (Tamara Creţulescu) revine în ţară după o lungă absenţă şi, împreună cu fiul ei născut în America, Petru (Andrei Runcanu) şi cu însoţitorul ei gay, Willy (Horaţiu Mălăele), li se alătură vechilor ei prieteni Sanda (Maria Ploae) şi Radu (Marcel Iureş), precum şi fiicei lor adolescente, Irina (Oana Maria Mărgineanu), pentru un weekend relaxant de pescuit, povestit, preparat grătare, tras cu puşca după bunica (Monica Ghiuţă) şi înfruntat demonii trecutului. Înainte de 1989, Sanda şi Maria fuseseră stewardese, iar Radu fusese pilot. Pe-atunci, el era logodnicul Mariei. Atunci cînd Maria fugise în America, Radu ar fi trebuit s-o urmeze, dar Sanda îl făcuse să rămînă în ţară şi să se însoare cu ea. Tot ea lansase zvonul că Maria n-ar fi o transfugă adevărată, ci o securistă sub acoperire. În realitate, ea, Sanda, fusese cea cu conexiunile securiste, conexiuni care, transformate în relaţii de afaceri, se prelungiseră şi după Revoluţie, sub ochii din ce în ce mai nefericiţi ai lui Radu. Cu toate acestea, Sanda reuşise să-şi păstreze bărbatul atît de greu cucerit: "După ce-am născut-o pe Irina, am început să fim chiar o familie.".

Orice ar spune Sanda, ţi-e cu neputinţă să crezi vreo secundă că ea, Radu şi Irina chiar sînt o familie (deşi actriţele chiar sînt mamă şi fiică), iar problema numărul unu este ea însăşi. Încă din scenariul Evei Sârbu, rolul e tot numai zîmbete forţate şi nervi franjuraţi, iar Maria Ploae supracalibrează atît de rău încît te întrebi cum a putut femeia asta să ţină la un loc o familie şi o afacere, cînd e evident că nu se poate ţine la un loc nici pe ea însăşi: nu poate să ardă un grătar fără să colapseze, nu poate să cureţe nişte legume fără să pară un pericol public. Ploae nu e plicticoasă - acaparează camera de filmare de parcă ar fi o chestie de care s-a agăţat ca să nu se înece -, dar e - inevitabil, inescapabil - comică, şi orice colecţionar de "grotescării" ar trebui să vadă filmul pentru momentul în care această harpie de telenovelă reuşeşte să stîrnească simţurile homosexualului Willy. Acesta tocmai a ţinut-o de cap la beţie (iar înainte de asta s-a distrat cuminte de unul singur, pescuind, ascultînd muzică de harpsicord, înţelegînd pe toată lumea şi dînd toate semnele că are de gînd să se impună drept cel mai decent portret de homosexual realizat vreodată într-un film românesc), cînd deodată începe s-o pipăie; la care ea se întoarce spre el şi, ca într-o parodie debilă după Tennessee Williams, îi spune: "Ce bărbat scoteam eu din tine dacă încăpeai pe mîna mea!". Deci ne-am lămurit: homosexualii sînt acei nefericiţi care nu s-au întîlnit la timp cu Maria Ploae.

Dacă Sanda pare capabilă să se prăbuşească în orice moment peste orice gay aflat prin preajmă, soţul ei pare mult prea relaxat. Se presupune că Radu e un alcoolic, că viaţa lui alături de Sanda a fost otrăvită de legătura ei profesională cu securistul Oiţă (Cornel Scripcaru), că e un pilot care şi-a pierdut aripile ş.a.m.d., dar mintea lui Iureş e în altă parte, iar aerul lui e acela al unui om care, după ce l-a împuşcat pe Bruce Willis, n-o să se lase intimidat de Maria Ploae.

Cît despre tînăra Irina - fiica Sandei şi a lui Radu -, aceasta m-a lăsat cu gura căscată. M-aş fi aşteptat ca o adolescentă formată în zona de impact a Sandei să fie plină de cicatrici şi de ghimpi şi de întunecimi - în fine, de probleme -, dar Irina e toată numai tri-li-li şi tra-la-la. Din secunda în care îl vede pe Petru (fiul Mariei), se ţine scai de el, ca fox-terrierul Milou de bunul său Tintin, iradiind o fericire din aia de tip "să zburdăm pe cîmpuri, să culegem flori, să se plimbe greieri pe nas la noi", care pare profund nelalocul ei în context. Încă şi mai hilară e uşoara ei schimbare de atitudine din ultimele minute de film, cînd, la auzul veştii că Petru e fratele ei, începe să tragă cu puşca în toţi cei prezenţi, obţinînd cele mai bune rezultate cu mama Mariei (adică bunica lui Petru). Vai de steaua ei de bunică! Funcţia ei dramaturgică este să n-o bage nimeni în seamă tot filmul şi la sfîrşit să moară din raţiuni de simbolism: păcatele Sandei au ieşit la iveală, buba s-a spart, trecutul poate în sfîrşit să moară şi, cum ea e trecutul, ghinionul ei! În orice caz, chestia asta pare să-l elibereze pe Radu, care în secvenţa următoare îl vizitează pe securistul Oiţă şi face un pipi simbolic pe biroul lui.

E clar că realizatorii au vrut să spună ceva serios despre problema dosarelor de informatori. Intenţiile lor (spre deosebire de intenţiile celor care au făcut Azucena, Margo, Şi totul era nimic, Păcală se întoarce sau Ticăloşii) sînt deopotrivă inteligibile şi onorabile. Dar filmul nu are nici o şansă de a fi luat în serios. Pentru asta, ar fi trebuit să găsească o modalitate mai puţin telenovelistică de a trata secretele celor două familii. Şi Sanda n-ar fi trebuit să fie chiar aşa o mala mujer. Şi n-ar fi trebuit să aibă momentul ăla cu Willy. Şi nici Irina... În fine, totul ar fi trebuit să fie altfel.



 Toate articolele despre Logodnicii din America


3 comentarii

  • opiniile unui simplu spectator
    valentina.voicu [membru], 06.10.2007, 11:01

    Nu sunt nici critic de film, nici jurnalista si nici nu am pretentzii de a face comentarii la nivel profesional.
    Sunt doar o persoana care face parte din publicul larg si, citind aceste cronici, tzin sa-mi exprim parerea despre filmul"Logodnicii din America": mi-a placut. punct.

    Ca orice spectator obisnuit care se duce la film, cand ies din sala pot sa spun "mi-a placut" sau "nu mi-a placut". Iar "Logodnicii din America" mi-a placut. Si ca sa fiu mai explicita, pe o scare de la 1 la 10 mi-a placut de 9 (noua) si il recomand cu incredere. Am ras, m-am intristat, am ras, m-a pus pe ganduri, am ras, iar m-am intristat.... si nu in ultimul rand l-am vizionat cu interes (nu e genul de film care sa ma faca sa ma uit la ceas si sa ma foiesc in scaun, ci dimpotriva).

    Eu nu contest profesionalismul dumneavoastra, in nici un caz. Sunt constienta ca parerile unor oameni din domeniu sunt mai complexe din prisma faptului ca ei remarca detaliile cinematografice. Dar privind in ansamblu, motivul pt care se fac filmele este de a "atinge" intr-un fel sau altul, de a impresiona, de produce diverse sentimente (bucurie, durere, suspans, intristare sau pur amuzament) PUBLICULUI. Iar pt mine a fost punct ochit, punct lovit: dupa cum am mentionat si mai sus, "Logodnicii din America" mi-a provocat si intristare, si suspans, m-a facut sa rad, iar iesind din sala am avut in mod inevitabil un gust usor amar constientizand din nou jigodismele vietzii. Un film care mi-a placut si pe care, repet, il recomand.

    Ma astept la scepticism din partea criticilor de film care si-au exprimat parerile aici si la raspunsuri care vor pune la indoiala capacitatea mea de a aprecia calitatea. Am citit ca acest film a fost catalogat ca telenovelistic si poate o sa presupuneti ca fac parte din publicul acestui gen de filme si ca aceasta ar fi singura explicatie pt care mi-a placut. Ei bine, nu, nu vizionez nici telenovele si nici "garcea si..". In plus, pt mine este irelevant cat de "telenovelistica" este povestea din "Logodnicii din America"; daca stau sa ma gandesc bine la acest aspect, povestea tinde putin spre acest gen, dar ce conteaza asta cand filmul este realizat de asa maniera incat rezultatul final si-a atins scopul, ratiunea filmului de a fi.


    Toata stima,
    Valentina Voicu


    PS: Printre atatea afirmatii "malitioase" sau cum vretzi sa le spuneti, tzin sa o mentionez pe cea care m-a revoltat: "homosexualii sînt acei nefericiţi care nu s-au întîlnit la timp cu Maria Ploae". Consider ca denota o totala lipsa de respect (ca sa nu spun impertinenta sau nerusinare) identificarea actorul cu personajul intr-o asemenea maniera.






  • RE: opiniile unui simplu spectator
    Pitbull [membru], 15.10.2007, 02:56

    Nu, Andrei n-a confundat-o pe Maria cu Sanda, s-a exprimat doar succint. N-a fost cu rea intentie.

  • Urate comentarii
    Andra, 20.03.2010, 00:12

    Nu am vazut filmul, tot incerc sa fac rost de el pt ca, mie personal, imi plac foarte mult Maria Ploae si Marcel Iures.Cu Maria Ploae cel putin am vazut o gramada de filme si mi se pare o actrita exceptionala pe care o iubesc mult.Citind textul de mai sus nu am putut decat sa raman cu un gust foarte amar legat de persoana care a scris textul si de presa romana in general.Mie, mai toate comentariile, mi s-au parut un atac direct la actrita Maria Ploae, nu la personajul Sandei.In toate comentariile apare numele actritei, nu al personajului, ceea ce mi se pare f urat.Nu stiu cum este filmul,deci nu pot spune daca este bun sau nu, dar sa vorbesti asa despre o mare actrita si o mare doamna a filmului romanesc, mi se pare absolut urat.Iar daca nu asta a fost intentia celui care a scris textul, inseamna ca are o reala problema de exprimare pentru ca se pare ca nu doar eu am inteles ca erau comentarii la adresa actritei, nu la adresa personajului.Pacat.Presa si-a facut un obicei de a critica aiurea valorile, alea putine,care ne-au mai ramas.

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Andrei Gorzo


Alte articole

 Deziluzie - Logodnicii din America, Laurenţiu Brătan
 Un film chinuit - Logodnicii din America, Lucian Maier
 Colaborarea cu Securitatea, subiect de film nu întotdeauna percutant - Logodnicii din America, Iulia Blaga
 Foştii sub clar de avioane - Logodnicii din America, Alex. Leo Şerban
 Telenovelă cu securişti - Logodnicii din America, Mihnea Columbeanu
 Toate articolele despre Logodnicii din America


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer