FilozofiiSînt de acord, e un eveniment, a venit şi Josef Nadj (şi) în România. Nu
m-aş duce
să-l văd a doua oară, poate nu e genul meu de dans (contemporan). Poate că, după lunga introducere a celor 24 de ecrane oferite nouă înainte de intrarea în spaţiul de joc şi după tarkovskianul video proiectat pe paralelipipedul
care-i ascundea pe muzicieni în miezul lui, poate că atunci cînd pe scenă a apărut omul viu, virtuozitatea mi
s-a părut perfectă şi emoţia prea puţină.
Amalia respiră adîncMariana Cămărăşan a terminat facultatea (adică Regia) anul ăsta, odată cu cvintetul
Tanga Project. Şi a picat, din această coincidenţă de fapte, între două conuri de vizibilitate, în mijlocul "bătăliei pentru noua dramaturgie". Dar Mariana Cămărăşan a făcut cel mai frumos şi emoţionant spectacol pe un text nou, cu cea mai talentată, profundă şi nuanţată actriţă
de-am văzut eu în ultimii ani. Spectacolul e
Amalia respiră adînc de Alina Nelega şi se joacă la Teatrul ACT, actriţa se numeşte Cristina Casian.
Să mă antepronunţ: eu Cristinei Casian
i-aş da nu premiul de debut, dar cred că premiul pentru cea mai bună actriţă în rol principal (
ex aequo cu Ofelia Popii în
Faust)...
PS: Ai văzut o piesă din
Festivalul Naţional de Teatru 2007 sau din
FNT [off] LUNI 2007 de la Green Hours? Scrie despre ea în fix 5 rînduri (în word, cu diacritice) şi trimite fişierul rezultat la
rpenescu@liternet.ro pentru ca părerea ta să apară pe LiterNet. Spune şi altora ce
ţi-a plăcut şi ce e de evitat!
Nu uitaţi: Aplaudaţi doar dacă - şi cît - vă place! O campanie iniţiată de LiterNet.