Filozofii
Sînt de acord, e un eveniment, a venit şi Josef Nadj (şi) în România. Nu m-aş duce să-l văd a doua oară, poate nu e genul meu de dans (contemporan). Poate că, după lunga introducere a celor 24 de ecrane oferite nouă înainte de intrarea în spaţiul de joc şi după tarkovskianul video proiectat pe paralelipipedul care-i ascundea pe muzicieni în miezul lui, poate că atunci cînd pe scenă a apărut omul viu, virtuozitatea mi s-a părut perfectă şi emoţia prea puţină.
Amalia respiră adînc
Mariana Cămărăşan a terminat facultatea (adică Regia) anul ăsta, odată cu cvintetul Tanga Project. Şi a picat, din această coincidenţă de fapte, între două conuri de vizibilitate, în mijlocul "bătăliei pentru noua dramaturgie". Dar Mariana Cămărăşan a făcut cel mai frumos şi emoţionant spectacol pe un text nou, cu cea mai talentată, profundă şi nuanţată actriţă de-am văzut eu în ultimii ani. Spectacolul e Amalia respiră adînc de Alina Nelega şi se joacă la Teatrul ACT, actriţa se numeşte Cristina Casian.
Să mă antepronunţ: eu Cristinei Casian i-aş da nu premiul de debut, dar cred că premiul pentru cea mai bună actriţă în rol principal (ex aequo cu Ofelia Popii în Faust)...
PS: Ai văzut o piesă din Festivalul Naţional de Teatru 2007 sau din FNT [off] LUNI 2007 de la Green Hours? Scrie despre ea în fix 5 rînduri (în word, cu diacritice) şi trimite fişierul rezultat la [email protected] pentru ca părerea ta să apară pe LiterNet. Spune şi altora ce ţi-a plăcut şi ce e de evitat!
Nu uitaţi: Aplaudaţi doar dacă - şi cît - vă place! O campanie iniţiată de LiterNet.