Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Beth Orton

Beth Orton - Comfort of Strangers


Carmen Mezincescu

Re:publik, aprilie 2006
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
N-am ascultat în viaţa mea un (întreg) album al domnişoarei din Norfolk, încoronată încă de la debutul din 1996 (Trailer Park) "the queen of comedown". N-am putut, n-am rezistat. Cu toate că îi iubesc pe mulţi dintre cei cu care a lucrat (David Roback la Central Reservation, Chemical Brothers, Emmylou Harris, Ryan Adams ş.a. la Daybreaker), cîntat prin turnee sau e comparată (Nick Drake, mai ales). În primul rînd, vocea - (grun)joasă (ca un scrîşnet reţinut), miorlăită, cumva "nefinisată", jeluindu-se neîncetat. Apoi orchestraţiile acustic-preţioase cu ceva prelucrare electro/trip-hop - cred că trance folk e termenul.

Cu greu pot să-mi imaginez ceva mai obositor. Şi nu plănuiam s-o ascult nici acum. De n-ar fi fost cronica asta, al patrulea LP al ei, Comfort of Strangers, produs de Jim O'Rourke (care-a mai lucrat cu Stereolab, Wilco, Sonic Youth) ar fi zburat din player după piesa 3, Heartlandtruckstop, moment în care mă luase deja somnul. Aşa, i-am dat o şansă şi a trebuit să le suport pe toate 14, cu pretenţiile de goliciune emoţională (Heart of Soul), prea-plin sufletesc (Safe in Your Arms), mohorală (Feral) şi pseudo-minimalism (care-ţi toceşte urechile). Atît de asemănătoare încît le pierzi şirul şi la final nu poţi să spui că ai reţinut vreuna. Iar "ansamblul" sună peticit, o sumă de cîntece adunate şi trîntite la un loc, nelegate. Şi există trei piese ascultabile, oarecum frumoase - Rectify (cea mai vioaie), Shopping Trolley (subtil-ambiguă), Pieces of Sky (e ultima!). Dar e prea puţin şi, oricum, nu salvează întregul de la lentoarea soporifică şi nevoia imperioasă de-a asculta urgent discografiile complete New York Dolls şi Beastie Boys combinate ca să te trezeşti...

PS: Poate că, totuşi, Comfort of Strangers le-ar putea părea ascultabil celor care îi suportă vocea. Iar pentru amatorii de neo-folk languros/melancolic există Bright Eyes, Sufjan Stevens, Rufus Wainwright. Sau Vashti Bunyan.



 Toate articolele despre Beth Orton


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Carmen Mezincescu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE

Spacer Spacer