Scria cineva pe un site că speră să nu se mai facă o continuare la Golden Compass. Din nefericire, finalul filmului conduce clar către o continuare (sunt 3 cărţi, la urma-urmei), deşi nu ştiu, zău, pe cine ar putea interesa. Se fac din ce în ce mai multe filme după basme, în universuri paralele, pentru copii, dar de fapt şi pentru oameni mari, iar actori din ce în ce mai mari acceptă roluri care-i vor face şi mai populari. Şi ce?
The Golden Compass nu face excepţie de la regulă şi, fără să exagerez cu ceva, este un film mediocru. Adică în afara faptului că propune o chestie haioasă (toţi oamenii au sufletele în afara corpului sub forma "fizică" a unei vietăţi, prin urmare merg cu sufletele după ei şi e foarte uşor să fie deposedaţi de ele), scenariul este lâncezos şi lipsit de spectacol (aici fiind marea bubă), abia dacă sunt câteva momente în care tresari şi în care filmul te bagă în priză.
Pe scurt, într-o lume... mai altfel, Lyra Belacqua, o fetiţă tupeistă şi... iniţial orfană intră în aventura vieţii ei, purtând în geantă un compas fermecat care o ajută să iasă din belele şi să "prevadă" unele lucruri. Ea caută să afle marele secret al Prafului, o particulă microscopică menită să unească lumi diferite, folosită de nişte neisprăviţi pentru a distruge... ceea ce ar fi de distrus. Evident, avem de-a face cu goblerii cei răi şi răpitori de copii, gipţienii cei curajoşi (dar buni) şi cu câteva creaturi şi eroi care mai de care mai computer-made. Totul condimentat cu efectele de rigoare care nu mai excită foarte tare atâta vreme cât nu sunt cu adevărat spectaculoase precum în, să zicem, Beowulf. Nu cred că Golden Compass e o peliculă memorabilă şi cu greu cred că viitoarele Golden Compass se întoarce sau chiar Răzbunarea lui Golden Compass mă vor mai face să-mi obosesc ochii. Nici măcar de dragul lui Nicole Kidman sau al lui Craig. Daniel Craig.
The Golden Compass, 113 min.
Regia: Chris Weitz.
Cu: Nicole Kidman, Dakota Blue Richards, Sam Eliott, Eva Green, Daniel Craig.