Filmele după benzi desenate au ajuns cel mai la modă produs din Hollywood (urmează adaptarea tuturor jocurilor pe computer). Succesul lui
Spider-Man a dus la relansarea unor francize aflate de ceva vreme pe o linie moartă (
Batman şi
Superman, în producţie pentru iulie 2006). Soarta lui Batman a prezentat probleme care au fost rezolvate în aproape 10 ani. Dacă nu ţinem cont de un serial din anii '40 şi cel şaizecist
camp cu Adam West, Batman, (personaj creat de Bob Kane şi apărut în
DC Comics în mai 1939), a avut parte pe ecran doar de universul lui Tim Burton (care a făcut primul
Batman dark în 1989 şi continuarea în 1992), dar în care Batman nu e era personaj principal, fiind dominat de inamicii săi megalomani. Au urmat
rave-urile fluorescente plus conotaţii
gay ale lui Joel Schumacher (
1995 şi 1997).
După cum pentru unii anul 2005 e anul în care
Anakin devine Darth Vader, pentru mulţi alţii (în mare parte aceiaşi) acesta este anul lui Batman (şi
Sin City). Povestea
omului-liliac, luată de la început de David S. Goyer, scenarist specializat al genului (
Dark City, seria
Blade,
Ghost Rider) şi Christopher Nolan, regizor de
arthouse-thriller (
Following, Memento şi
Insomnia), devine cel mai întunecat şi realist Batman de până acum şi totodată primul film Batman în format 2.35,1 (adică lat cât aripile de liliac). Nolan a avut puteri mai mari faţă de executivii de la Warner decât Burton la vremea lui şi a reuşit incredibilul, ceea ce unul din critici a numit, "
Batman with a brain". Totul începe cu Christian Bale, care e perfect în rolul Batman/Bruce Wayne. Ales unanim de fani, votat pe internet, venit direct din iad (din infernalul
The Machinist), Bale este cel mai uman si dramatic Batman de pînă acum,
într-o luptă permanentă cu personalitatea sa duală, fracţionată, aducând sclipiri de Jason Bateman (personajul lui din
American Psycho), în varianta sa de milionar
playboy degenerat.
Relansarea francizei pe o nota mai adultă (nu tu Batgirl, nu tu Robin, plus nota EE: existenţialism plus expresionism) şi bugetul considerabil alocat a asigurat o distribuţie excepţională, de A (a mare). Sir Michael Caine este servitorul Alfred, Gary Oldman (Oldmaaan?!) este poliţistul Jim Gordon, Morgan Freeman este Lucius Fox, creatorul batmobilului, iar Linus Roache e tatăl lui Bruce Wayne. Liam Neeson are în sfârşit ceva de făcut pe ecran, Mark Boone jr. e slinos, iar Cillian Murphy e îngrozitor de
creepy. Minusuri: accentul de Joe Pesci la Scorsese al lui Tom Wilkinson şi juna Katie Holmes (o fi vina lui Tom Cruise?). Bonus: Rutger Hauer, ca un omagiu
Blade Runner (din care Nolan spune că a inspirat decorul Gotham City). Muzica; nu tu cântece pop, nu metal sau alternativ, Hans Zimmer şi James Newton Howard creează (eveniment: compun împreună pentru prima dată) o atmosferă sobră, plină de tensiune dramatică. Fiecare detaliu este explicat şi setat în aşa fel încât să aibă noimă mai târziu în poveste. Singura problemă pentru studiouri: cam greu să vândă jucărele cu faţa Sperietoarei.
În următorul Batman va apărea Jokerul şi autorii, plus că protagoniştii principali
şi-au confirmat deja participarea (minus viitoarea doamnă Cruise). De început a început, dar mai e mult până continuă?