Renaşterea lui Batman - Batman Begins

Filmele după benzi desenate au ajuns cel mai la modă produs din Hollywood (urmează adaptarea tuturor jocurilor pe computer). Succesul lui Spider-Man a dus la relansarea unor francize aflate de ceva vreme pe o linie moartă (Batman şi Superman, în producţie pentru iulie 2006). Soarta lui Batman a prezentat probleme care au fost rezolvate în aproape 10 ani. Dacă nu ţinem cont de un serial din anii '40 şi cel şaizecist camp cu Adam West, Batman, (personaj creat de Bob Kane şi apărut în DC Comics în mai 1939), a avut parte pe ecran doar de universul lui Tim Burton (care a făcut primul Batman dark în 1989 şi continuarea în 1992), dar în care Batman nu e era personaj principal, fiind dominat de inamicii săi megalomani. Au urmat rave-urile fluorescente plus conotaţii gay ale lui Joel Schumacher (1995 şi 1997).

După cum pentru unii anul 2005 e anul în care Anakin devine Darth Vader, pentru mulţi alţii (în mare parte aceiaşi) acesta este anul lui Batman (şi Sin City). Povestea omului-liliac, luată de la început de David S. Goyer, scenarist specializat al genului (Dark City, seria Blade, Ghost Rider) şi Christopher Nolan, regizor de arthouse-thriller (Following, Memento şi Insomnia), devine cel mai întunecat şi realist Batman de până acum şi totodată primul film Batman în format 2.35,1 (adică lat cât aripile de liliac). Nolan a avut puteri mai mari faţă de executivii de la Warner decât Burton la vremea lui şi a reuşit incredibilul, ceea ce unul din critici a numit, "Batman with a brain". Totul începe cu Christian Bale, care e perfect în rolul Batman/Bruce Wayne. Ales unanim de fani, votat pe internet, venit direct din iad (din infernalul The Machinist), Bale este cel mai uman si dramatic Batman de pînă acum, într-o luptă permanentă cu personalitatea sa duală, fracţionată, aducând sclipiri de Jason Bateman (personajul lui din American Psycho), în varianta sa de milionar playboy degenerat.

Relansarea francizei pe o nota mai adultă (nu tu Batgirl, nu tu Robin, plus nota EE: existenţialism plus expresionism) şi bugetul considerabil alocat a asigurat o distribuţie excepţională, de A (a mare). Sir Michael Caine este servitorul Alfred, Gary Oldman (Oldmaaan?!) este poliţistul Jim Gordon, Morgan Freeman este Lucius Fox, creatorul batmobilului, iar Linus Roache e tatăl lui Bruce Wayne. Liam Neeson are în sfârşit ceva de făcut pe ecran, Mark Boone jr. e slinos, iar Cillian Murphy e îngrozitor de creepy. Minusuri: accentul de Joe Pesci la Scorsese al lui Tom Wilkinson şi juna Katie Holmes (o fi vina lui Tom Cruise?). Bonus: Rutger Hauer, ca un omagiu Blade Runner (din care Nolan spune că a inspirat decorul Gotham City). Muzica; nu tu cântece pop, nu metal sau alternativ, Hans Zimmer şi James Newton Howard creează (eveniment: compun împreună pentru prima dată) o atmosferă sobră, plină de tensiune dramatică. Fiecare detaliu este explicat şi setat în aşa fel încât să aibă noimă mai târziu în poveste. Singura problemă pentru studiouri: cam greu să vândă jucărele cu faţa Sperietoarei.

În următorul Batman va apărea Jokerul şi autorii, plus că protagoniştii principali şi-au confirmat deja participarea (minus viitoarea doamnă Cruise). De început a început, dar mai e mult până continuă?