Cum fu Kung Fu Panda

Po este un urs panda cu burta cât un balon, care, în loc să viseze tăieţei, aşa cum speră tatăl său - proprietar de restaurant -, visează maeştri kung fu. Ideea e simplă şi veche: eşti ceea ce vrei să fii, eşti propriul tău erou tralala - dar e livrată într-un ambalaj care foşneşte la fiecare mişcare elastică a eroilor. Când nu plesneşte sub picioarele "flacide" ale eroului.

Mă rog, elastic e şi Po, doar că în inerţia de dinaintea aflării Prevestirii, el se rezumă la a visa cu ochii închişi sau deschişi şi la a se manifesta ca un fan sadea al kung fu-ului. Filmul de animaţie produs de DreamWorks, lansat la Cannes în luna mai 2008 şi din 4 iulie 2008 şi în România, are câteva atuuri pentru care merită şi banii, şi timpul. În primul rând, are un erou pe care nu poţi să nu-l placi atâta vreme cât e uman până în adâncurile osânzei.

Po e un mare mâncăcios, e jovial, bun la suflet şi rezistent ca un taur - dar fără a se încrâncena. Pornind de la aceste trăsături, povestea se construieşte ca una clasică pentru un film de animaţie (urmează-ţi visul, poţi deveni bucătar chiar dacă eşti şobolan, poţi ajunge în lumea oamenilor chiar de eşti albină etc. etc), dar menţine în permanenţă un surâs autoironic pe buze.

Kung Fu Panda e serios şi e în acelaşi timp satiric cu stilul serios-iniţiatic;-nobr:- new age-ist de buzunar. Replicilor de genul "Nimic nu e întâmplător", repetate de un maestru (pe nume Oogway), care e o broască ţestoasă cu buzele cât pumnul (pentru că e bătrână şi n-are proteză), filmul regizat de John Stevenson şi Mark Osborne le pune în faţă imaginea terre-à-terre a lui Po, care, iată, poate deveni Maestru Dragon, The Chosen One şi aşa mai departe atâta vreme cât crede că poate şi care îl va sili pe Maestrul Shifu să-şi reevalueze sistemul de antrenament, adaptându-l la realitate. Lui Po îi place să bage în el pesmeţi şi fursecuri? Va fi motivat să se antreneze cu pesmeţi şi fursecuri. Şi va deveni un maestru adevărat.

O dată ce eroul are scai la spectator, mare parte din bătălie e câştigată. Mutriţele lui vor smulge zâmbetele spectatorului, chiar dacă, la o primă privire, profilul său nu pare deosebit din cale-afară. Dar Po e mereu în mişcare, şi însufleţit de vocea lui Jack Black şi de concertul celorlalte personaje, reuşeşte să se impună. Un mare avantaj sunt vocile actorilor - Dustin Hoffman, Lucy Liu, Angelina Jolie, Seth Rogen şi chiar Jackie Chan.

Kung Fu Panda nu e rupt din soare, dar e un film agreabil care te cucereşte prin glumele lui de bun-simţ, prin efecte spectaculoase, dar veridice şi printr-o bună dispoziţie care adoarme simţul critic al cinefilului obosit probabil de atâtea animaţii cu sentimente frumoase şi eroi atotputernici.

P.S. Cuvântul "flacid" a fost preluat din traducerea filmului. El e un calc nefericit preluat din engleză, unde "flaccid" înseamnă "flasc". Nu poţi să nu modifici în gând versurile celor de la Timpuri Noi - "Oile flacide s-au aşternut la iernat..."

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.