Incredibil... dar adevărat... - The Incredibles

Să pornim de-a dreptul. Nu mă dau în vînt după desene animate. Sau atunci cînd vorbim de animaţie prefer manga, Myazaki, Mike Judge sau Pantera Roz. Nu cîntecele şi animăluţe sau animaloaie. Nu m-a spart Shrek. În schimb m-a lovit Incredibles.

Incredibles este un film cu adevărat incredibil. Regizorul său, Brad Bird a mai făcut un desen animat special, The Iron Giant, despre prietenia dintre un gigantic robot, armă letală şi un băieţel. The Incredibles e penultimul film Pixar din contractul cu Disney (mai au cu ei doar Cars în noiembrie 2005) este şi al cincilea lung metraj al companiei. Încasările combinate ale filmelor Pixar, Toy Story 1 şi Toy Story 2, A Bug's Life, Monster's Inc., Finding Nemo sunt de 2,5 miliarde de dolari. În plus ei au influenţat evoluţia animaţiei 3 D şi a departamentelor de animaţie care au intrat în competiţie cu Disney pe terenul unde aceştia aveau monopol. DreamWorks a făcut Shrek şi continuările sale (ni se mai pregătesc Shrek 2 şi Shrek the Third), Shark Tale, Fox a făcut-o vedetă pe veveriţă din Ice Age. Într-o lume în care există Aardman, Sylvain Chomet şi Mamoru Oshii, Disney a pierdut demult supremaţia şi şi-a menţinut-o doar cu ajutorul celor de la Pixar. Păcat că Lucas a vîndut compania la începuturile lui ILM, dacă ar fi păstrat-o ar fi avut supremaţia totală în lumea filmului animat.

Dincolo de aceste repere ale genului animaţie, The Incredibles este cel mai bun film Pixar de pînă acum şi un important film pentru animaţie şi lumea super-eroilor. Nu vă povestesc subiectul, ar fi păcat să vă stric plăcerea vizionării. E un film cu o familie de super-eroi incredibili, deşi cam disfuncţionali. Scenariul este original, nu este bazat pe nici o franciză Marvel sau DC, ci creează el însuşi o franciză (deşi compania a zis că nu se grăbeşte să facă o continuare), nu e cu animăluţe, cu cîntecele şi prostii, nu nici măcar pentru copii sugari şi preşcolari, fiind primul desen animat Pixar PG (parental guidance). The Incredibles se adresează mai ales amatorilor de filme cu super-eroi şi unui public diferit de fanii genului animat. Are acţiune mai multă decît în ambele Spider-man şi X-Men la un loc, umorul e de bună calitate, scenografia e retro, inspirată de look-ul anilor '60, James Bond, la fel ca şi muzica, excelentă a lui Michael Giacchino şi castingul eclectic de voci (Craig T. Nelson, Helen Hunt, Sam Jackson şi Jason Lee).

Concluzie: Cel mai bun film cu super-eroi care s-a făcut pînă acum. Unul din cele mai bune filme ale anului. Dacă nu credeţi, găsiţi-l mai departe pe Nemo. Eu votez cu Syndrome. Şi cu Elastic Girl. Şi cu Frozone. Şi cu Bomb Voyage.

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.