Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Zilele Enescu, Berlin, 2008

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Zilele Enescu la Berlin - II


Oltea Şerban-Pârâu

octombrie 2008
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Prima reacţie când am văzut că se ocupă toate cele 500 de locuri ale sălii Joseph Joachim a fost, paradoxal, una de tristeţe. Mi-am dat seama cât de mare este distanţa Bucureşti-Berlin, nu numai din cauza legăturilor aeriene complicate.

Un concert de muzică de cameră Brahms - Enescu - Fauré a atras un public pe care cu greu îl văd venind la un concert similar fie şi la Ateneul Român. Este adevărat că, indiferent la care din cele 4000 de concerte sau spectacole care se petrec într-o seară obişnuită la Berlin vrei să mergi, poţi ajunge cu uşurinţă cu mijloacele de transport în comun - ceea ce în Bucureşti a devenit o utopie, din cauza traficului.

Cu siguranţă foarte eficient este şi sistemul de promovare pe care îl practică organizatorii - International Enescu Society în colaborare cu Ambasada României la Berlin şi cu Institutul Cultural Român "Titu Maiorescu", în parteneriat cu Universität der Künste (UdK) / Universitatea Artelor din Berlin.

Cert este că acest al doilea festival Enescu de la Berlin - primul a avut loc în 2005 - se arată a fi un succes prin simplul fapt că el nu a reprezentat doar o formalitate, o întâlnire între câţiva prieteni români care cântă Enescu într-o universitate unde a cântat cu zeci de ani în urmă însuşi marele muzician român. Este cu adevărat o manifestare care şi-a găsit locul - de nişă, este adevărat - în atât de densa viaţă culturală berlineză.

Aşadar, 14, 15, 21 octombrie 2008, Sala Joseph Joachim a Universităţii Artelor, Zilele Enescu la Berlin - ediţia a doua.

Programul de deschidere a fost susţinut atât de muzicieni de origine română stabiliţi în străinătate, cât şi de interpreţi care nu au nici o legătură cu România, cu excepţia celei artistice. Dintre primii, îi voi menţiona aici pe pianistul Michael Abramovici care trăieşte la Berlin unde are o bogată activitate concertistică, pe violonista Adriana Winkler, actualmente ataşată culturală a Ambasadei României la Berlin şi pe violoncelistul Cătălin Ilea - sufletul acestui festival, solist concertist şi profesor de violoncel la Universität der Künste din Berlin.

Abordarea muzicii enesciene în acest festival este una în care se pun în evidenţă anumite linii de influenţă considerate a avea importanţă în definirea stilistică a compozitorului George Enescu, în acest caz Gabriel Fauré şi Johannes Brahms. Seara inaugurală a început cu o superbă interpretare a Sonatei a III-a "În caracter popular românesc" de Enescu, semnată Adriana Winkler şi Michael Abramovici, amândoi în maximă formă artistică şi plini de temperament, versiune în care am perceput o foarte intensă trăire a inflexiunilor de sorginte folclorică din această lucrare enesciană, pianul şi vioara disputându-şi în permanenţă întâietatea. Sonata a II-a pentru violoncel şi pian de Fauré a fost a doua lucrare din program, interpretată cu căldură de Cătălin Ilea şi pianistul Neville Dove. Finalul serii a revenit celebrului Sextet de coarde de Brahms interpretat de un ansamblu în care singurul român a fost Cătălin Ilea. Cei şase profesori la Universität der Künste care ne-au prezentat această lucrare fac frecvent muzică de cameră împreună, ceea ce se simte în siguranţa cu care abordează discursul muzical, la convingătorul impact sonor contribuind şi superba acustică a sălii Joseph Joachim.

Sala a fost plină cu precădere de un public german dornic să cunoască şi muzica lui Enescu. Unul dintre secrete - ne-a mărturisit Cătălin Ilea, directorul artistic a festivalului - este promovarea încrucişată prin celelalte asociaţii. Pentru că dacă la Berlin există o Societate Internaţională Enesccu, există şi o Societate Hindemith şi una Beethoven (pentru a da doar două exemple), care îşi trimit publicul una la concertele celeilalte. Iar un alt secret ar fi acela că în acest zile la Berlin a avut loc un festival în care au cântat, totuşi, preponderent muzicieni germani. Aşadar, nu este vorba despre o serie de concerte cu români pentru români, ci despre un reper al vieţii muzicale clasice din Berlin. Iar publicul a aplaudat nuanţat, a izbucnit în aplauze la Enescu şi Brahms, a fost mai rezervat la Fauré, tratând accest festival ca pe orice altă manifestare culturală de anvergură din oraş.

© Foto Ion Gheban



 Toate articolele despre Zilele Enescu, Berlin, 2008


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Oltea Şerban-Pârâu


Alte articole

 Zilele Enescu la Berlin - III, Oltea Şerban-Pârâu
 Zilele Enescu la Berlin - I, Oltea Şerban-Pârâu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer