Am auzit oameni care
mi-au spus că
le-a plăcut
Boogie foarte tare. Am auzit şi oameni care au mărturisit că filmul
i-a nevrozat. Că Dragoş Bucur îşi spală puţa în chiuvetă
aiurea-n tramvai. Că problemele cuplului Bucur - Marinca sunt prea la ordinea zilei pentru orice cuplu din clasa de mijloc a României pentru a le mai suporta şi
într-un film.
După mine,
Boogie nu e un film despre care să spui la final că
ţi-a plăcut sau nu. Mie îmi place de Radu Muntean -
mi-a plăcut
Furia lui, punerea în scenă a clipurilor de la coniacul Unirea dar şi mai tare
mi-a plăcut cum a regizat acum 4 ani
spotul pentru campania de imagine FHM, în care Ileana Lazariuc decreta cu voce de bărbat că
revistul de gen masculin e cel mai tare. Îmi place şi de Bucur, cu veşnicul lui aer de golan condescendent, de la care te aştepţi în orice secundă
să-ţi trântească o flegmă sau, mai rău,
să-ţi înţeleagă păsul. Ba mai mult, o ador şi pe Anamaria Marinca, o viitoare mare actriţă a României, cu toată aura ei de gagică blândă care din când în când o face
pe-a dracu!
Dar mă opresc aici şi repet: Boogie nu e un film "de plăcut". E prea lângă tine ca
să-ţi placă şi prea nesuferit ca să
nu-ţi placă. E un reportaj al unui moment din viaţa oricărui bărbat, în care acesta se trezeşte prins în capcana unei vârste oarecare, cu privirea întoarsă către copilărismele pe care
le-a iubit atât de tare şi cu mintea ancorată prea mult în prezentul responsabil. O dilemă cu o unică (şi corectă) rezolvare în film, dar cu sute de alte variante în momentul în care ai ieşit din sala de cinema.
Boogie - 2008, 102 min. Regia: Radu Muntean. Scenariul: Radu Muntean, Alexandru Baciu, Răzvan Rădulescu. Cu: Dragoş Bucur, Anamaria Marinca.