Filmele americane cu vendetă ("vigilante movies") prosperă atunci când atmosfera domestică e tulbure: inflaţia e exasperantă, criza economică ameninţătoare, politicienii cum nu se poate de corupţi şi rata criminalităţii înspăimântătoare.
Până nu demult, părea un gen rezervat numai bărbaţilor. Acum, el se poate declina şi la feminin... La urma urmei, "ochi pentru ochi, dinte pentru dinte" e o regulă universală şi una dintre emoţiile primare ale omenirii. De ce nu s-ar putea lăsa pradă ei şi sexul slab?
În The Brave One, de pildă, Jodie Foster o interpretează pe Erica Bain, o animatoare de radio newyorkeză, care e bătută crunt de o bandă de hoţi, în timp ce iubitul ei este ucis. Atunci când se trezeşte din comă, ea decide să-şi facă singură dreptate. Şi descoperă că e chiar mai uşor decât şi-ar fi putut imagina.
Dar sunt femeile războinice diferite de bărbaţi? Da, pentru că, la urma urmei, ele încă sunt percepute ca sexul mai slab. Încă e şocant să vezi că femeia înşfacă un pistol şi pleacă la război.
Atunci când bărbaţii îşi caută singuri dreptate, o fac pentru că societatea i-a abandonat. În Death Wish (1974) al lui Michael Winner, Charles Bronson e un om obişnuit a cărui viaţă liniştită e distrusă din clipa în care soţia îi este ucisă şi fiica agresată de nişte punkeri. Exasperat de inerţia poliţiei şi de indiferenţa birocratică, Kersey decide să ia frâiele în propriile sale mâini şi să cureţe străzile din New York de gunoiul uman. La bărbaţi, răzbunarea e provocată de un atac extern, violent, care are ca efect dezamăgirea faţă de statul de drept. Femeile, în schimb, recurg la revanşă pentru că au sentimentul că bărbaţii din jurul lor le-au lăsat baltă. De obicei, ele ripostează în urma unei agresiuni sexuale.
Însă situaţia pare a se fi schimbat de curând. În cazul lui The Brave One, catalizatorul nu mai e violul sau violenţa casnică ci, mai degrabă, un atac asupra teritoriului eroinei. La fel se întâmplă şi în saga Kill Bill a lui Quentin Tarantino, unde Beatrix Kiddo (Uma Thurman) vrea să se răzbune pentru că nunta i-a fost transformată într-un măcel de nişte măcelari fără scrupule.
Poate că această evoluţie e rezultatul direct al atmosferei post 11 septembrie. Acum există femei soldaţi care luptă şi mor în războaie, iar cinema-ul e nevoit să se adapteze la realitate.
Indiferent dacă "îngerul terminator" e bărbat sau femeie, toate peliculele de gen spun acelaşi lucru - o persoană obişnuită e transformată într-un monstru, pentru că goana după răzbunare o modifică profund. Transformarea lui Foster din The Brave One e un bun exemplu: pe măsură ce furia ei vindicativă ia proporţii, devine din ce în ce mai androgină. Mai mult, ea se referă des la "străinul care creşte în interior", o entitate care o fascinează şi o oripilează simultan; e o metaforă pentru ceea ce se poate întâmpla atunci când îţi laşi instinctele să se manifeste neîngrădite. Actriţa declara într-un interviu: "Filmul le cere oamenilor să coboare într-un loc întunecat. Unii îl vor îmbrăţişa şi se vor simţi îmbogăţiţi. Alţii îl vor dispreţui. Unii vor vrea vendetă, pentru că ţin cu personajul. Dar asta nu înseamnă că ceea ce face nu e greşit."
Indiferent de genul protagonistului, toate peliculele despre justiţia personală par a spune acelaşi lucru: răzbunarea e uneori mai nocivă decât nedreptatea pe care încearcă să o corecteze.