Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Turandot

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Banchet vizual - Andrei Şerban regizează Turandot la Washington


George Andrei

mai 2009
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Mărturisesc că Puccini nu este compozitorul preferat, gusturile mele îndreptându-se mai curând către repertoriul german. Nu puteam însă să ratez unul din cele mai apreciate spectacole regizate de Andrei Şerban, Turandot la Kennedy Center Opera House, Washington.

Premiera montării operei Turandot a avut loc în iulie 1984 la Los Angeles, într-un turneu al Operei Regale din Londra cu ocazia Jocurilor Olimpice. Distribuţia a fost următoarea: Turandot - Gwyneth Jones. Calaf - Placido Domingo. Liù - Yoko Watanabe. Timur - Robert Lloyd. Dirijor - Colin Davis, pe atunci nu încă Sir. Capitala Angliei a trebuit să aştepte până în septembrie pentru a viziona spectacolul, dar acesta a fost cel mai reluat din istoria modernă a Operei Regale. Şi a fost preluat de multe companii, printre care Opera din Washington. În majoritatea cazurilor, reluările au fost încredinţate altor regizori, în special Jeremy Sutcliffe. Andrei Şerban a dorit totuşi să pună în scenă reprezentaţia din capitala americană.

Marele merit al acestei montări este că reuşeşte să surprindă complexitatea şi umanitatea personajelor ce se află în spatele spectacolului grandios conceput de Puccini. Cruzimea şi răceala Prinţesei Turandot ascund o vulnerabilitate în faţa dragostei, poate în faţa schimbării în general. Calaf este un tânăr nesăbuit pentru care alţii plătesc preţul aventurii sale. Regizorul nu îl cruţă nici pe el, nici pe spectatori în finalul operei când sărbătorirea iubirii este întreruptă de cadavrul sclavei Liù. Celor doi egoişti, Calaf şi Turandot, nu li se cuvine un happy-end.

Liù stârneşte cea mai mare simpatie datorită altruismului ei, chiar dacă este probabil personajul cel mai unidimensional. Ea îşi exprimă în mod deschis sentimentele. În scena ghicitorii, când tensiunea devine insuportabilă, simte nevoia să-şi exteriorizeze dragostea pentru Prinţ. Puritatea sclavei este scoasă în evidenţă în mod simbolic: într-o lume unde toţi au ceva de ascuns, ea este singura care nu poartă nici o mască. Iar când Liù se sinucide, până şi Prinţesa este zguduită, deşi a fost cea care provocat moartea.

De fapt moartea este eroul nevăzut. Cei trei miniştri, Ping, Pang, şi Pong, dansează cu cranii la începutul actului al II-lea. O metaforă desigur pentru "jocul" Prinţesei. A cărei victime sunt ilustrate prin imensele capete decapitate din decorul primelor două acte.

Nu trebuie să se înţeleagă că punerea în scenă a fost lipsită de spectaculozitate. Într-un articol apărut în revista Operei din Washington Andrei Şerban a declarat că după părerea sa "succesul montării se datorează unui banchet vizual care îmbină elemente din istoria Chinei, ale teatrului Kabuki, sau ale commediei dell'arte..." Elemente care au fost utilizate în decorurile şi costumele semnate de Sally Jacobs sau în coregrafie (Kate Flatt.) Lucrul cel mai uluitor este că, exceptând finalul, oricum completat de Franco Alfano, spiritul operei lui Puccini este respectat.

Păcat că regizorul nu a avut parte de actori buni printre cântăreţi. Din punct de vedere vocal cea mai bună impresie a lăsat-o Sabina Cvilak, care a întruchipat-o pe Liù. În rolul titular, Maria Guleghina a făcut faţă cerinţelor partiturii, dar vocea impresionează mai mult prin forţă şi volum decât frumuseţe. Dario Volonté ar putea fi un bun Calaf într-un teatru cu dimensiuni mai reduse. Tonul este musculos şi deloc neplăcut, deşi lipsit de varietate coloristică. În ciuda interpretării în general palide, tenorul argentinian a strălucit în piesa de greutate, celebra arie Nessun Dorma. Din acest motiv dezamăgirea a fost şi mai mare.

La pupitru, Keri-Lynn Wilson nu a reuşit să pătrundă în esenţa muzicii lui Puccini. De notat: doamna Wilson este soţia lui Peter Gelb, directorul general al Operei Metropolitan. O veţi putea urmări în toamna lui 2009 cu ocazia Festivalului George Enescu.


Turandot de Giacomo Puccini
Dirijor: Keri-Lynn Wilson
Maestru de cor: Steven Gathman
Regia: Andrei Şerban
Decoruri şi costume: Sally Jacobs
Lumini: F. Mitchell Dana
Coregrafia: Kate Flatt

Prinţesa Turandot: Maria Guleghina
Calaf: Darío Volonté
Liù: Sabina Cvilak
Timur: Morris Robinson
Ping: Nathan Herfindahl
Pang: Norman Shankle
Pong: Yingxi Zhang
Împăratul Altoum: Robert Baker

Corul şi orchestra Operei din Washington.
Marţi, 19 mai, 2009. Kennedy Center Opera House, Washington.




 Toate articolele despre Turandot


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de George Andrei


Alte articole

 Turandot, în regia lui Andrei Şerban, la Kennedy Center din Washington, Comunicat de presă


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer