Banchet vizual - Andrei Șerban regizează Turandot la Washington

Mărturisesc că Puccini nu este compozitorul preferat, gusturile mele îndreptându-se mai curând către repertoriul german. Nu puteam însă să ratez unul din cele mai apreciate spectacole regizate de Andrei Șerban, Turandot la Kennedy Center Opera House, Washington.

Premiera montării operei Turandot a avut loc în iulie 1984 la Los Angeles, într-un turneu al Operei Regale din Londra cu ocazia Jocurilor Olimpice. Distribuția a fost următoarea: Turandot - Gwyneth Jones. Calaf - Placido Domingo. Liù - Yoko Watanabe. Timur - Robert Lloyd. Dirijor - Colin Davis, pe atunci nu încă Sir. Capitala Angliei a trebuit să aștepte până în septembrie pentru a viziona spectacolul, dar acesta a fost cel mai reluat din istoria modernă a Operei Regale. Și a fost preluat de multe companii, printre care Opera din Washington. În majoritatea cazurilor, reluările au fost încredințate altor regizori, în special Jeremy Sutcliffe. Andrei Șerban a dorit totuși să pună în scenă reprezentația din capitala americană.

Marele merit al acestei montări este că reușește să surprindă complexitatea și umanitatea personajelor ce se află în spatele spectacolului grandios conceput de Puccini. Cruzimea și răceala Prințesei Turandot ascund o vulnerabilitate în fața dragostei, poate în fața schimbării în general. Calaf este un tânăr nesăbuit pentru care alții plătesc prețul aventurii sale. Regizorul nu îl cruță nici pe el, nici pe spectatori în finalul operei când sărbătorirea iubirii este întreruptă de cadavrul sclavei Liù. Celor doi egoiști, Calaf și Turandot, nu li se cuvine un happy-end.

Liù stârnește cea mai mare simpatie datorită altruismului ei, chiar dacă este probabil personajul cel mai unidimensional. Ea își exprimă în mod deschis sentimentele. În scena ghicitorii, când tensiunea devine insuportabilă, simte nevoia să-și exteriorizeze dragostea pentru Prinț. Puritatea sclavei este scoasă în evidență în mod simbolic: într-o lume unde toți au ceva de ascuns, ea este singura care nu poartă nici o mască. Iar când Liù se sinucide, până și Prințesa este zguduită, deși a fost cea care provocat moartea.

De fapt moartea este eroul nevăzut. Cei trei miniștri, Ping, Pang, și Pong, dansează cu cranii la începutul actului al II-lea. O metaforă desigur pentru "jocul" Prințesei. A cărei victime sunt ilustrate prin imensele capete decapitate din decorul primelor două acte.

Nu trebuie să se înțeleagă că punerea în scenă a fost lipsită de spectaculozitate. Într-un articol apărut în revista Operei din Washington Andrei Șerban a declarat că după părerea sa "succesul montării se datorează unui banchet vizual care îmbină elemente din istoria Chinei, ale teatrului Kabuki, sau ale commediei dell'arte..." Elemente care au fost utilizate în decorurile și costumele semnate de Sally Jacobs sau în coregrafie (Kate Flatt). Lucrul cel mai uluitor este că, exceptând finalul, oricum completat de Franco Alfano, spiritul operei lui Puccini este respectat.

Păcat că regizorul nu a avut parte de actori buni printre cântăreți. Din punct de vedere vocal cea mai bună impresie a lăsat-o Sabina Cvilak, care a întruchipat-o pe Liù. În rolul titular, Maria Guleghina a făcut față cerințelor partiturii, dar vocea impresionează mai mult prin forță și volum decât frumusețe. Dario Volonté ar putea fi un bun Calaf într-un teatru cu dimensiuni mai reduse. Tonul este musculos și deloc neplăcut, deși lipsit de varietate coloristică. În ciuda interpretării în general palide, tenorul argentinian a strălucit în piesa de greutate, celebra arie Nessun Dorma. Din acest motiv dezamăgirea a fost și mai mare.

La pupitru, Keri-Lynn Wilson nu a reușit să pătrundă în esența muzicii lui Puccini. De notat: doamna Wilson este soția lui Peter Gelb, directorul general al Operei Metropolitan. O veți putea urmări în toamna lui 2009 cu ocazia Festivalului George Enescu.

Turandot de Giacomo Puccini
Dirijor: Keri-Lynn Wilson / Maestru de cor: Steven Gathman
Regia: Andrei Șerban
Decoruri și costume: Sally Jacobs / Lumini: F. Mitchell Dana / Coregrafia: Kate Flatt
Distribuție: Prințesa Turandot: Maria Guleghina / Calaf: Darío Volonté / Liù: Sabina Cvilak / Timur: Morris Robinson / Ping: Nathan Herfindahl / Pang: Norman Shankle / Pong: Yingxi Zhang / Împăratul Altoum: Robert Baker

Corul și orchestra Operei din Washington.
Marți, 19 mai 2009. Kennedy Center Opera House, Washington.