Cronica din
Screen Daily la premiera berlineză a folosit de 2 ori cuvîntul "
spellbinding", si
i-a dat trei stele, ceea ce e mult faţă de ce au dat la restul filmelor festivalului. Şi sunt momente cînd filmul are acea calitate, de vrajă, de oniric. Tot
SD comentează
story-ul, "Rural tragedy with an undertow of film noir," dar nu e
Baltagul, ci mai mult
Fefeleaga meets Breaking the Waves!
Imaginea, e destul de neclară pe alocuri, deşi e filmat pe peliculă, în decoruri naturale, cu peisaje minunate, pe un
sound design excelent şi o muzică interesantă.
Mi-a adus aminte de Werner Herzog şi al său
Kaspar Hauser, şi de Popol Vuh, care făceau muzica, deşi nu e acelaşi gen, dar are aceiaşi vibraţie.
Interesantă e povestea filmului şi cum
s-a ajuns să se facă postproducţia în România cu suport CNC: filmul e de fapt unguresc dar regizorul Peter Strickland e englez, a filmat în judeţul Harghita în 2004, dar a rămas fără fonduri, şi bani de postproducţie!
Enter Libra Film, şi filmul ajunge în
Berlinale, unde a luat premiul pentru cea mai bună contribuţie artistică, anume
sound design (un credit zice de un "
horse whisperer"!).
Hilda Péter, adică Katalin, merita un premiu de interpretare, dar mai sunt festivaluri. La Copenhaga Strickland a primit unul pentru cel mai bun nou talent!