(Încă) un popas din călătoria lui John Connor către senectute - sau către copilărie, depinde unde
v-aţi aşezat.
Că-ţi face dor de primele două "terminatoare", cele concepute de James Cameron, e oarecum normal -
că-ţi face dor
de-al treilea, cel născut în chinuri şi decedat undeva în deşert, e
de-a dreptul alarmant.
Dincolo de asta, şi de faptul că unii dintre voi se vor ambiţiona să pună faptele cap la cap, în
timeline, sub
timeline, lângă
timeline (le doresc succes), se impun notate următoarele: regizorul McG (mda, chiar el)
s-a chinuit să uite de clipuri şi a croit niscai
POV-uri remarcabile, numai că a studiat franciza cam prea asiduu (
You could be mine, really?!?) şi a tras cu ochiul la filmele altora cam prea mult (de la
The Great Escape la
Mad Max, trecând zdravăn prin
Blade Runner); Christian Bale chiar se crede în
Hamlet pe orice platou - cineva ar trebui
să-i injecteze nişte
bună-dispoziţie (sau
să-i de nişte operatori la împuşcat, hahaha!); Sam Worthington chiar este un viitor star de cinema - dar ne revedem mai bine la iarnă, în
Avatar-ul sus-menţionatului Cameron. Trecând peste motociclisme, roboţei şi navetuţe, faptul că
look-ul metalic / ruginit e respectat cumva şi că se abuzează de
catchphrase-urile şi temele (muzicale) clasice nu schimbă sentinţa... Această "salvare" (reprezentarea în imagini a titlului e
de-un ridicol suprem) este "decât" un film de război (post)apocaliptic, altoit cu un joc video (pre)apocaliptic. Păcat.