(Încă) un popas din călătoria lui John Connor către senectute - sau către copilărie, depinde unde v-aţi aşezat. Că-ţi face dor de primele două "terminatoare", cele concepute de James Cameron, e oarecum normal - că-ţi face dor de-al treilea, cel născut în chinuri şi decedat undeva în deşert, e de-a dreptul alarmant.
Dincolo de asta, şi de faptul că unii dintre voi se vor ambiţiona să pună faptele cap la cap, în timeline, sub timeline, lângă timeline (le doresc succes), se impun notate următoarele: regizorul McG (mda, chiar el) s-a chinuit să uite de clipuri şi a croit niscai POV-uri remarcabile, numai că a studiat franciza cam prea asiduu (You could be mine, really?!?) şi a tras cu ochiul la filmele altora cam prea mult (de la The Great Escape la Mad Max, trecând zdravăn prin Blade Runner); Christian Bale chiar se crede în Hamlet pe orice platou - cineva ar trebui să-i injecteze nişte bună-dispoziţie (sau să-i de nişte operatori la împuşcat, hahaha!); Sam Worthington chiar este un viitor star de cinema - dar ne revedem mai bine la iarnă, în Avatar-ul sus-menţionatului Cameron. Trecând peste motociclisme, roboţei şi navetuţe, faptul că look-ul metalic / ruginit e respectat cumva şi că se abuzează de catchphrase-urile şi temele (muzicale) clasice nu schimbă sentinţa... Această "salvare" (reprezentarea în imagini a titlului e de-un ridicol suprem) este "decât" un film de război (post)apocaliptic, altoit cu un joc video (pre)apocaliptic. Păcat.