Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Portret Alex. Leo Şerban

Artistul la 50 de ani - Alex. Leo Şerban


Un interviu cu Alex. Leo Şerban

ArteSport, august 2009
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
pantacruel: Ştiu că te pasionează sportul cam tot atât cât îl preocupă baletul pe Adrian Mutu (de fotbalistul ăsta n-ai cum să nu fi auzit!). În schimb, sunt convins că ai putea vorbi despre filmele care tratează acest subiect vreo 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, vorba lui Cristi Mungiu...
alş: Să ne limităm la 4 minute, 3 secunde şi 2 nano-secunde mai bine...

pantacruel: Eşti de acord cu topul celor mai "tari" filme despre sport întocmit de cotidianul The Times? (care sunt preferatele tale din domeniu?)
[Sageata 10. Cool Runnings / Echipa de bob, 1993, Jon Turteltaub
Sageata 9. Jerry Maguire, 1996, Cameron Crowe
Sageata 8. Million Dollar Baby / O fată de milioane, 2004, Clint Eastwood
Sageata 7. Any Given Sunday / Duminica, pierzi sau câştigi, 1999, Oliver Stone
Sageata 6. Field of Dreams / Terenul de baseball, 1989, Phil Alden Robinson
Sageata 5. This Sporting Life / Viaţa sportivă, 1963, Lindsay Anderson
Sageata 4. Rocky, 1976, John G. Avildsen
Sageata 3. When We Were Kings / Regii ringului, 1996, Leon Gast
Sageata 2. Chariots of Fire / Carele de foc), 1981, Hugh Hudson
Sageata 1. Raging Bull / Taurul furios, 1980, Martin Scorsese.]
alş: Mi se pare, în linii mari, OK (n-am văzut poziţia 6!), dar este în mod clar un top făcut de anglo-saxoni. Unde este Allez, France?! Unde e Palombella rossa al lui Nanni Moretti - un film cu (şi nu ştiu să se mai fi făcut cu) poloişti?! Unde e - poftim, tot anglo-saxon! - Grand Prix al lui Frankenheimer, sau excelentul Match Point al lui Woody Allen?! Bun, în ăsta nu tenisul este "personajul principal", dar metafora tenisului este esenţială...

pantacruel: Am înţeles că s-au făcut mii de filme despre sport, marea majoritate cu şi despre box. Numai anul ăsta au apărut câteva, celebre deja, cum ar fi The Wrestler cu Mickey Rourke, film care a concurat la Oscar, şi ultimul Ken Loach - Looking for Eric, lansat la Cannes în 2009. În curând trebuie să apară The Fighter, o altă dramă despre lumea boxului cu Christian Bale şi Mark Wahlberg (nu sună rău distribuţia!).
Ca de obicei, ai fost şi anul ăsta la Cannes. Ai rezistat în sală până la finalul peliculei despre Cantona (apropo, franţuzul ăsta care a făcut furori în Anglia este pentru fotbal cam ce este Marlon Brando + Martin Scorsese pentru cinema)? Dacă da, ţi-a plăcut?

alş: Nu mi-a plăcut. Mi s-a părut un film telefonat, plin de şabloane şi de poante de pub - genul de film de televiziune de pe vreun canal britanic. De altfel, ştii că e un film de comandă: Cantona a vrut să i se facă un film, Loach s-a conformat. Mi se pare o formă de prostituţie din partea unui cineast care a primit un Palme d'Or. E ca şi cum Becali s-ar duce la Mungiu şi i-ar propune să facă un film despre el. Mă rog, Becali nu e sportiv - să zicem Hagi. Poftim scenariu: Becali bătrîn, sărac, vrea să se întîlnească cu Hagi... Dar Hagi nu vrea să se-ntîlnească cu el - să îngroape securea războiului - aşa că Becali moare ofticat. N-ar fi comedie, ar fi dramă, şi n-ar fi lungmetraj, ci scurt. Şi, evident, nu l-ar regiza Mungiu, ci Sergiu Nicolaescu - care, la o vîrstă venerabilă, n-ar mai face decît scurtmetraje.

pantacruel: Încă o stupizenie despre sport şi trecem la lucruri mai serioase. Un top 3 sau top 5 al filmelor româneşti care tratează (cât de cât) sportul... (Concurs-ul lui Dan Piţa o fi film despre sport?)
alş: Nu, Concurs nu e despre sport. Ar fi Ringul, o dată... Poate şi Dragoste la zero grade, că e cu schiuri... Şi Pas în doi (ca să-l bifăm totuşi pe Piţa), unde Bleonţ face scrimă. Dar să mă tai dacă îmi mai vine vreun alt titlu în minte! Eşti sigur că s-au făcut atîtea filme despre sport în cinematografia românească?!

pantacruel: Îţi aminteşti prima întâlnire cu sala de cinema? A fost un western cu John Wayne sau un musical cu Fred Astaire? Câţi ani aveai? Ce gust ţi-a lăsat această experienţă?
alş: Cred că aveam cinci ani, am mers cu bunică-mea la o prostioară de film - nu mai ştiu ce era. Bunică-mea credea că educaţia se face la cinema, fiind ea însăşi foarte cinefilă. Pe vremea aia (vorbim de anii '60) nu existau casete video, iar televiziunea era vai de capul ei. Singura "fereastră" spre altceva era filmul. Mi-am dat seama că-mi plăcea să stau la acea "fereastră", să văd acel "altceva". Era, într-adevăr, ca o educaţie: învăţam un alfabet făcut din eroi şi întîmplări nemaivăzute. În filme, totul se termina - şi se termina cu bine. Cred că asta mi-a plăcut cel mai mult: faptul că, după atîtea aventuri şi lucruri spectaculoase şi fabuloase, care nu puteau fi descrise în cuvinte fără a sărăci povestirea, ştiam că se va ajunge la un liman. Nu exista riscul ca regizorul să-şi lase personajele de izbelişte. Iar asta mi se părea de bun simţ.

pantacruel: Ce preocupări artistice aveai pe vremea lui Ceauşescu? Irina Margareta Nistor citea Maestrul şi Margareta, bănuiesc, şi traducea la greu casete video cu ninja şi nu numai. Tudor Caranfil îi corecta temele la matematică micului Nae, mă gândesc, şi ne povestea la televizor, la Vârstele peliculei (asta ştiu sigur), câte ceva despre Citizen Kane şi Woody Allen. Andrei Gorzo nu rata nici o cronică din Rahan, bag mâna-n foc, după ce se plictisea de lopăţică şi găletuşă. Ce făcea în tot acest timp a.l.ş...?
alş: Făceam colaje. Scriam. Şi inventam parfumuri: le combinam, le puneam în sticluţe, le dădeam nume cît mai "cinematografice" (Ma nuit chez Maud, de exemplu) şi le făceam cadou gagicilor. Nu erau foarte rezistente, normal, dar gestul contează.

pantacruel: De curând ai împlinit 50 de ani. O vârstă înfricoşătoare?
alş: Nu. Doar că începe cu 5, urmat de zero. Nu ţi se întîmplă decît o dată în viaţă.

pantacruel: Am găsit pe wikipedia un cv de-al tău şi i-am dat print pentru a-l studia. Bineînţeles că m-ai lăsat fără tuş în cartuş!:) Cum de ai timp să te ocupi de atâtea lucruri? Să vezi toate filmele noi direct la festivaluri, să le analizezi şi comentezi, să scrii cărţi (groase) să predai cursuri despre film şi imagine, aici şi aiurea, să faci fotografie de artă, să faci expoziţii foto şi să ţii conferinţe în ţară şi în SUA, să colaborezi la o groază de publicaţii, să ai (uneori) emisiunea ta TV, să organizezi festivaluri de film, să fii membru sau preşedinte în festivaluri importante şi, în plus, să citeşti şi să reciteşti continuu cărţi. Asta chiar sună înfricoşător...
alş: Nu văd de ce: orice lucru pe care îl faci cu plăcere nu poate fi decît interesant. Luxul meu este de a face numai ce-mi place şi de a trăi din asta. Cînd mă plictisesc de ceva, trec la altceva, apoi revin la primul lucru - şi tot aşa. Cred în virtuţile infidelităţii şi în farmecul curiozităţii.

pantacruel: Ai debutat cu un poem în engleză, într-o revistă americană. Sună mai mult decât cool!:) Asta acum 33 de ani... Despre ce poezie era vorba, mai ţii minte câteva versuri?
alş: Se chema Green Lemon şi începea aşa: First, lemon was green. Adînc, nu? Dar revista era superprestigioasă - în acelaşi număr erau publicate poeme de Borges, ca să-ţi faci o idee...

pantacruel: Cum îţi scrii cronicile de cinema? Ai un stil anume? Adică îţi notezi câte o idee care te loveşte chiar în timpul vizionării sau aştepţi cafeluţa din dimineaţa următoare pentru a demola filmul la rece?
alş: Nu-mi notez niciodată nimic: sînt de principiul că, dacă un lucru nu-ţi rămîne în minte, înseamnă că nu e important. Şi, oricum, cînd sînt la film, nu mă gîndesc la cronică: pur şi simplu mă bucur de el, ca orice alt spectator. La filmele proaste, însă, îmi vin în cap titluri, jocuri de cuvinte... Ce să faci altceva?! Dacă ai timp să te gîndeşti la ele înseamnă că filmul nu te prinde, clar. În orice caz, cronicile la filme proaste îţi ies cel mai bine - e ştiut. Şi da, sînt un fel de răzbunare pentru plictiseala pe care a trebuit s-o înduri. Asta e partea bună a acestei meserii: poţi să te defulezi. Dar nimeni nu e masochist - orice critic ar prefera să vadă numai filme bune! Ca să ajungi la ele, însă, trebuie să scormoneşti în rahat. Cred că în Iad ar trebui să mai existe o pedeapsă: aceea de a vedea cele mai proaste filme, pe bandă rulantă. În mod normal, ai mai muri o dată...

pantacruel: Unul dintre lucrurile care m-au frapat la tine este această vocaţie a prieteniei. Numai la Nichita Stănescu am mai auzit de aşa inflaţie de prieteni. Însă ai lui nu erau la fel de celebri ca ai tăi:) Te citesc de mulţi ani şi ţin minte că la un moment dat chiar m-am enervat - frate, dar ăsta îi ştie chiar pe toţi? În sensul că prea luai mereu cina cu Francis Ford Coppola şi Monica Bellucci...
alş: Cu Monica aş vrea eu, din păcate nu am decît o poză cu autograf de la ea... Iar cu FFC am luat cina o singură dată - în prima seară cînd a descins în România. Am mers la un restaurant Burebista, de pe Calea Moşilor. Cînd ne-am despărţit am văzut că, lipit de restaurantul cu nume "strămoşesc", era altul care se chema The Godfather! Cînd ne-am reîntîlnit i-am povestit faza. Am convenit că era ca dintr-un film de Woody Allen.

pantacruel: Povesteşte-ne pe scurt, te rog, un episod amuzant petrecut alături de o mare vedetă de cinema
alş: M-am întîlnit întîmplător cu Liza Minelli într-un magazin de produse electronice, la New York, în 1996. Eu căutam o cameră video, ea venise să-şi lanseze un disc. Cînd am văzut-o am crezut că nu văd bine. Am reuşit s-o abordez profitînd de faptul că PR-ista ei vorbea cu bodyguarzii, le explica cum să ţină lumea la distanţă, lol. Atunci am văzut că afară se strînsese o mulţime de oameni. Dar eu eram deja în magazin, căutîndu-mi camera video. Cînd s-a întors PR-ista, eu deja conversam cu Liza... A fost foarte simpatică - atît de simpatică încît, la sfîrşit, i-am mărturisit cum stau lucrurile: nu venisem pentru ea, venisem pentru camera aia! "You are really something", mi-a zis ea printre hohote de rîs. Cred şi eu: să fii din România, să te duci la cumpărături şi să dai de-o vedetă - care să mai şi stea de vorbă cu tine -, ăsta e norocul începătorului.

pantacruel: Două, trei vorbe despre noul val al cinematografiei româneşti? Ţi-ai fi imaginat, în urmă cu 10 ani, că filmul autohton, blamatul şi hulitul, va ajunge una dintre senzaţiile şi atracţiile marilor festivale?
alş: Păi am mai spus-o, ba am şi scris-o; îţi citez: "Adevărul e că nu l-am văzut venind, acest aşa-zis nou val. Or vedea criticii mai clar, dar nici ei nu sînt clarvăzători." Important e că a ajuns. Şi că ne-a săltat, cu filmele vechi cu tot: noul val e ca o locomotivă care trage tot cinematograful românesc! Se fac retrospective (la Lincoln Center NY a fost una în 2008) în care filmele noului val sînt momeala care agaţă publicul, căruia i se dă şi "vechiul val". Pragmatic vorbind, tinerii cineaşti ne-au pus pe hartă. Iar dacă politicienii ar avea ceva minte, şi-ar da seama că filmul românesc este - la ora actuală - cel mai prestigios brand românesc. Dar, cum politicienii români sînt aşa cum sînt...

pantacruel: Sincer, crezi că în momentul de faţă filmul românesc este puţin umflat din cauza trendului şi isteriei care s-a creat în jurul său? După sacul de premii adjudecate în ultima vreme...
alş: Haha, este exact prima întrebare pe care le-am pus-o criticilor străini veniţi în aprilie 2009 pentru un al doilea "bilanţ" asupra filmului românesc... Ei au zis că nu, nu e umflat. Poate că au fost politicoşi, habar n-am. Dar ştii care-i treaba? Important e că, umflat sau nu, este cel mai cool trend cinematografic în clipa de faţă. Acum, ce să facem - să ne plîngem?! Eu zic că să ne bucurăm.

pantacruel: Cum ţi s-a părut Poliţist, adjectiv? A încercat altceva Porumboiu? A intenţionat să dea o altă direcţie neorealismului românesc (agresiv + plin de haz), chiar dacă filmul păstrează nota minimalistă şi umorul nativ al autorului?
alş: Este cea mai radicală propunere cinematografică de la Marfa şi banii al lui Puiu încoace (adică din 2001). Ce-mi place la Porumboiu este că îşi asumă riscuri şi că are chestiile alea două între picioare. Să faci un film în care, în prima oră, nu se întîmplă mai nimic şi-n care singurele "evenimente" sînt un şlagăr al Mirabelei Dauer (ascultat de trei ori!) şi o citire + comentariu al DEX-ului este un lux pe care nu mulţi şi-l pot permite. Şi mai îmi place că nu se repetă: îşi păstrează stilul minimalist-laconic din A fost sau n-a fost?, dar îl duce într-o direcţie care doar el ştie unde duce... După cum se vede, la premii!

pantacruel: Mi-a venit o idee cretină, că tot e fotbalul cel mai iubit sport. Care ar fi 11-le tău ideal din istoria filmului? (11 actori, cei mai cei, care nu ar putea lipsi din echipă ta de suflet)
alş: Păi ar arăta aşa: Brando - portar, apoi Bogart - Belmondo - Day Lewis - Alec Guinness - Mastroianni - Newman - Noiret - Edward Norton - De Niro & Pacino...

pantacruel: New York sau Paris?
alş: New York, New York

pantacruel: Marilyn sau Penélope?
alş: Dacă ar mai trăi, aş zice Marilyn. Aşa, zic Penelope, că nu-s necrofil;-)

pantacruel: Gata, am terminat cu interviul ăsta. Mă pot întoarce liniştit la cartea lui Gerald Martin despre Márquez... Apropo, ce carte citeşti acum?
alş: Too Brief a Treat - The Letters of Truman Capote, primită cadou de ziua mea. Am început cu scrisorile de la Taormina, că tocmai am fost acolo.



 Toate articolele despre Portret Alex. Leo Şerban
Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Alex. Leo Şerban


Alte articole

 Děkuji Vám za pozornost, Alex. Leo Şerban, přeložila Jarmila Horáková
 Criticul de film Andrei Rus, al treilea câştigător al bursei Alex. Leo Şerban, Comunicat de presă
 Florentina Ciuverca obţine noua bursă Alex. Leo Şerban, 2013, Comunicat de presă
 Make it there - Bursa Alex. Leo Şerban, ediţia 2012, Cătălin Olaru
 Bursa Alex. Leo Şerban - prima ediţie, 2012, Comunicat de presă
 Toate articolele despre Portret Alex. Leo Şerban


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer