Cronici de (ceva mai mult de) 5 rînduri - Joshua Bell la Festivalul Enescu, 2009

E ceva dureros pe figura lui Joshua Bell în braţe cu o vioară. Ai zice că-l doare să-i ciupească coardele atât de năprasnic uneori şi s-o biciuiască cu arcuşul în atingeri violente în sus şi-n jos. Are ochii închişi într-un refuz al imaginii şi se aude limpede cum inspiră adânc. Răsuflarea îi scapă printre buzele întredeschise uşor, maxilarul i se încordează, sprâncenele se ridică în aşteptare, iar vioara i se supune. Flexează picioarele, îşi coboară corpul şi îl ridică odată cu notele. Trunchiul se apleacă peste vioară în legănări spre dreapta. Pe faţă îşi desenează linii tânguitoare, fruntea începe să-i asude şi să-i ude firele de păr care se mişcă răzleţ în balans. Vioara lui Bell e una muncită din greu, dar sunetul ei e uşor ca aerul şi închegat precum apa.


Sîmbătă 12 septembrie 2009, Ora 19.30
Sala Mare a Palatului
Simfonia Spaniolă pt vioară şi orchestră op. 21, de Lalo
Seria "Mari orchestre ale lumii"
Royal Philharmonic Orchestra London
Dirijor: Horia Andreescu
Solist: Joshua Bell (vioară)

Nume

Email (nu va fi publicat)

Website (optional)

Titlu comentariu

Comentariu

Comentariile cu greşeli de ortografie, cele care nu folosesc un limbaj civilizat şi cele care se referă la altceva decât la articolul comentat vor fi şterse.