E ceva dureros pe figura lui Joshua Bell în braţe cu o vioară. Ai zice
că-l doare
să-i ciupească coardele atât de năprasnic uneori şi
s-o biciuiască cu arcuşul în atingeri violente în sus
şi-n jos. Are ochii închişi
într-un refuz al imaginii şi se aude limpede cum inspiră adânc. Răsuflarea îi scapă printre buzele întredeschise uşor, maxilarul i se încordează, sprâncenele se ridică în aşteptare, iar vioara i se supune. Flexează picioarele, îşi coboară corpul şi îl ridică odată cu notele. Trunchiul se apleacă peste vioară în legănări spre dreapta. Pe faţă îşi desenează linii tânguitoare, fruntea începe
să-i asude şi
să-i ude firele de păr care se mişcă răzleţ în balans. Vioara lui Bell e una muncită din greu, dar sunetul ei e uşor ca aerul şi închegat precum apa.
Sîmbătă 12 septembrie 2009, Ora 19.30
Sala Mare a Palatului
Simfonia Spaniolă pt vioară şi orchestră op. 21, de Lalo
Seria "Mari orchestre ale lumii"
Royal Philharmonic Orchestra London
Dirijor: Horia Andreescu
Solist: Joshua Bell (vioară)
