Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici diverse

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

R.I.P. - requiem pentru compozitori fără orchestră în film major


august 2004
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
"If our music survives, which I have no doubt it will, then it will because it is good."
(Jerry Goldsmith)

Jerry Goldsmith a murit de cancer. Avea 75 de ani. Aceasta a fost ştirea zilei de 21 iulie 2004.

Dicţionarul biografic Leonard Maltin începe nota biografică referitoare la Goldsmith astfel: "Dacă ai fost un cinefil fidel în ultimii 30 de ani probabil că muzica filmelor tale preferate a fost compusă de Jerry Goldsmith."

Jerry Goldsmith (n.1929) va rămâne unul din cei mai versatili compozitori de muzică de film. Peste 200 de titluri (printre care faimoasele Rambo, Alien, Poltergeist, Star Trek), seriale (The Man from U.N.C.L.E), teme reciclate si nefolosite, unele cu totul revoluţionare, precum muzica experimentală, dodecafonică la Planeta Maimuţelor (1968). Oscar pentru The Omen (1976) şi alte 17 nominalizări, concerte în toata lumea, colaborări fidele cu regizori-prieteni, Frankin J. Schaffner (7 filme printre care Planeta maimuţelor, Papillon şi muzica sa militară la Patton), Joe Dante (Gremlins, Innerspace, Matinee) şi Paul Verhoeven (Basic Instinct, Total Recall, Hollow Man), muzica războinică, militară elegiacă - 25 de note cu totul si trompetă dramatică, compusă pe 11 septembrie 2001 la The Last Castle / Ultimul castel, la rugămintea regizorului, Rod Lurie, a cărui muzică preferată era cea de la Patton.

Dintre partiturile recente se disting Al treisprezecelea războinic, L.A. Confidential, Mumia. Din păcate ultima compoziţie a lui Goldsmith este muzica refuzată la filmul lui Richard Donner, Timeline.

Goldsmith a fost elevul compozitorului seminal Mario Castelnuovo-Tedesco, si al lui Miklos Rozsa. Tedesco a mai avut un elev la componistică si contrapunct, pe John Williams. La fel ca şi Williams, Goldsmith face parte din a treia generaţie de compozitori hollywoodieni de formaţie clasică dar şi modernă, (cu începuturi în anii '50 şi în televiziune), din care mai sunt in viaţă doar Lalo Schifrin (n.1932), Elmer Bernstein (n.1922) şi Williams (n.1932).

Cut to:
M-am apucat să scriu acest articol, benevol, la sfârşitul lui iulie, să-l trimit la LiterNet, pentru că în ţara în care trăim, jurnaliştii scriu despre orice dar nu despre compozitorii de muzică de film care mor la vârste venerabile. Cum îmi spunea cineva: "ce vrei şi tu, avea omul 75 de ani". Da, şi putea sa mai compună încă douăzeci, doar muzicienii, dirijorii, compozitorii sunt artişti longevivi. N-am apucat însă să termin de scris articolul şi apoi mi s-a părut că e prea târziu să-l trimit, old news already.

Între timp, pe 9 august a murit şi David Raskin (n.1912), compozitorul celebrei teme din Laura (Otto Preminger, 1944). De aici şi legătura cu celebrul film de Preminger, The Man with the Golden Arm (1955) la care Elmer Bernstein a revoluţionat muzica de film, schimbând partitura orchestrală clasică cu muzică de Jazz. Atunci a creat o apocaliptică desfăşurare de sunete pentru adicţia personajului lui Frank Sinatra, bateristul Frankie Machine.

Cut to:
19 august. Ştirea zilei. Ieri a murit in somn Elmer Bernstein. Avea 82 de ani.

Cei şapte magnifici, Marea evadare, Cele 10 porunci, The Tin Star, ultimele filme ale lui John Wayne (True Grit, Mc Q, The Shootist), My Left Foot, The Field, Birdman of Alcatraz, Grifters. Peste 200 de filme, TV (Gunsmoke), premiul Oscar pentru Thoroughly Modern Millie (1967), alte 14 nominalizări (ultima în 2002 pentru Far From Heaven). Colaboratorul lui John Sturges John Landis, George Roy Hill, al lui Martin Scorsese în anii 90, (pentru care a reorchestrat muzica lui Bernard Herrmann, eroul său, la Cape Fear). Elevul compozitorului Aaron Copeland, pe lista neagră în perioada lui Mc Carthy, autorul a numeroase lucrări simfonice şi al unui concert pentru chitară şi orchestră.

Coincidenţă fatidică. Câteva rânduri mai sus scrie: mai sunt în viaţă Schifrin, Williams şi Bernstein. One down, two to go... Cine urmează? Williams? Schifrin? Sau Morricone? Sau poate ia foc uzina lui Hans Zimmer şi îi pîrjoleşte clonele sale de compozitori care fac muzică mai nou la fel ca maioneza sau ketchup-ul de la burgeri?

"People who write music live in another world - we have to be in another world, it's where we think. We need the space to be in this other world."
(Elmer Bernstein)




0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Alin Ludu Dumbravă


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected]. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer