"I was lonelier than Kunta Kinte at a Merle Haggard concert"
(Bloodhound Gang - A lapdance is so much better when the stripper is crying)
Sau dacă vreţi, "All in all you're just Another Dick with No Balls". Vroiam să scriu despre Lucky Number Slevin (care e mişto, chiar prea inteligent pentru spectatorii săi). Sau Capote (care e gay, dar bănuiesc că ştiaţi), Whisky (pe care nu l-am văzut, dar l-am băut), Poseidon (care ştim şi noi că are trident deci suge pe de trei). Cum spun cei despre care în schimb scriu, "most likely to suck", and they did.
Dar am fost la Arenele Romane, luni, pe 19.06.06, care s-a dovedit adevărata zi a Diavolului, au venit "bulangiii" de la Bloodhoud Gang (The). Şi pentru că tot sunt eu "Martorul neprotejat" (cum zice titlul rubricii) m-am gândit să bag o cronică de concert for a change. Cum zicea papagalul din vestitul banc, apropo de pene şi faze de comentat. Wuhahahaha... Adică Jimmy Pop şi gaşca lui, Evil Jared Hasselhoff, D.J. Q-Ball, the new guy Willie şi Lüpüs Thünder. Ei au declarat oficial "The Balad of Chasey Lain" noul imn al României (pentru cine nu ştie cine e Chasey Lain, să se uite pe net şi se nu se mire că i-e cenzurat calculatorul - mai ales dacă bagă de la muncă), au băut o găleată de Jaggermeister, ar fi băgat "The Roof is on Fire", dar Arenele n-au acoperiş, totuşi cam trist cu happeningul.
Au fost sub o mie de oameni interesaţi, cu tot mega-succesul albumului "Hooray for Boobies", s-a promovat stripteasul local, desacralizat imnul României, micţionat pe Depeche Mode, s-a dat foc la bass pe un "Du Hast" parodic, asezonat cu "sunt eu Picasso" de la Ozone, pe hardcore.
Citatul de început e pentru că am fost singur, toţi prietenii m-au trădat, toţi se păstrau să ajungă la Depeche Mode, this sucks, total incorect, aşa cum le-a zis Jimmy la cei aşezaţi răzleţi pe scaune, că se odihnesc pentru vineri la DM. Am înţeles că BG au cântat moca, pe transport, masă, casă, mai ales băutură, ce s-o fi întâmplat backstage văleu la vale (cred că oficialităţile o să le interzică viitoarea intrare în ţară). Nişte golani (mai bine decât nişte ţărani, dar au fost şi ţărani, că au cântat doar o oră şi zece), eu de exemplu am dat 450.000 pe bilet, şi apoi consum strategic pe bere. Tari rockerii, care trebuie să-şi ia Perroni cu 60.000 (că moca rest trei mii) iar la Ursus (de 47.000, că, de, sunt regele berii, Dănuţ) s-au terminat paharele... mi-a plăcut că e prima trupă care cântă aici care e cu adevărat targetată local (cu excepţia lui Steve Vai), de la cântatul imnului României, la pronunţarea cuvântul cu adevărat hardcore: manele, cu tot cu bulele de pe ecranul din spate, pe care scria în româneşte de Mutu, Monica, Adi, mişcaţi-vă fundurile grase, this and that...
Defecţi, pornografici, Beastie Boys pe speed, sau cinci Beavis pe ciocolată, "Now show'em them titties", nişte impuberi, dar prea adulţi pentru publicul românesc.... Lui Udo Kier i-ar fi plăcut, nu se poate spune nimic unor băieţi care îl preferă pe Falco lui Eminem. Filosofici, "You and me baby ain't nothing but mammal, so let's do it like they do it on the Discovery Channel". Nu mă uit la TV, aşa că ne vedem la cinema!!!