Regia: Tompa Gábor
Decor: Helmut Stürmer
Lumini: Kevin Tweedy
Sunet: Rob Brown
Distribuţia:
Domnul: Francisco Alfonsin
Portăreasa: Joanna Holden
Primul hamal: Jim Kitson
Al doilea hamal: Mark Calvert
Spectacol prezentat cu sprijinul British Council
Fragmente din dosarul de presă a spectacolului:
"După căderea lui Ceauşescu, s-a născut un interes deosebit de a crea un program de schimb teatral Româno-Britanic, cunoscut sub denumirea de Noroc. Una din cele mai memorabile momente ale acestuia a fost uimitoarea producţie cu Cântareaţa Cheală de Eugene Ionesco în viziunea regizorului Gábor Tompa. E extraordinar să-l reîntâlneşti pe Tompa în Anglia, lucrând acum cu actorii de la Northern Stage Ensemble pe un alt text de Ionesco, de această dată în engleză, ceea ce ar trebui să constituie un alt obstacol în calea percepţiei...(...)
Se zice că mutatul dintr-o casă în alta face parte din cele mai traumatice experienţe trăite de om, chiar şi fără intervenţia dramaturgică a lui Ionesco. Spectacolul ridică acest eveniment la o stare de graţie halucinantă. Te poţi apropia de el pe o multitudine de straturi şi nivele: ca de o alegorie a nevrozei umane, sau de o parabolă, care diseacă înstrăinarea individului produsă de avuţii inutile îngrămădite de-a lungul vieţii, dar şi ca un eseu despre viaţa efemeră în care nu ne rămân decât amintirile. Toate astea cu virtuozitatea unei piese de dans modern: secvenţa în care cei doi hamali intră şi ies ca două marionete trase pe frânghie pe muzica balului din La Traviata, este o capodoperă a coregrafiei absurdiste. (...)
Ceea ce nu se poate pune nici o clipă sub semnul îndoielii este calitatea concepţiei lui Tompa, şi frumuseţea dezgolită a decorului lui Helmut Sturmer. Francisco Alfonsin împrumută o ţinută plină de mister noului locatar; Joanna Holden trăncăneşte admirabil ca Administratoarea casei, iar cuplul Jim Kitson / Mark Calvert, cu meloanele lor îmi aduc aminte de cele mai reuşite momente din istoria filmului mut..."
(Alfred Hickling, The New Tenant, The Guardian, 28 feb.2004)
"Este fascinant cum monomaniacul locatar dirijează cei doi cărători pe muzica de Verdi să aşeze mobila şi obiectele exact în locurile indicate de el. Se regăsesc în spectacol multe referinţe la mari artişti plastici ai secolului XX: meloanele lui Magritte, caii şi ceasurile lui Dali, interioarele luminoase ale lui Hopper, metaforica maşina de cusut a lui Kienholtz, sculpturile demonice ale lui Tinguely...(...)
Pălăriile (meloanele) jos în faţa actorilor şi tehnicienilor de la Northern Stage, care au creat o producţie memorabilă.
L-am zărit în timpul spectacolului pe regizorul invitat, Gábor Tompa, luând notiţe cu un aer îngrijorat. Nu are de ce să-şi facă griji: a făcut dreptate pieselor absurde ale lui Eugene Ionesco. Romanul care urmează să monteze alte doua piese de acelaşi autor la Newcastle Playhouse, se arată, cu Noul Locatar, un serios candidat pentru Producţia Anului 2004."
(Zoé Robinson: Chaos, clutter and Ionesco, The Journal, 28 feb. 2004)
"Cum spaţiul se umple de mobilă şi obiecte de la cai de lemn la pomişor de crăciun, toate împachetate în folii stranii, transparente, absurdul devine din ce în ce mai incomod, până la înspăimântător.
Fiecare actor este excelent, aducând o interpretare unică şi fizicalitate distinctă rolului, nelăsându-se dominaţi de bizarul care-i înconjoară.
Atrăgător şi inexplicabil, acest spectacol este o experienţă teatrală unică pe care o recomand cu toat[ convingerea."
(Alison Carr: Wonderfully baffling theatre piece, Evening Chronicle, 26 feb. 2004)
"Tompa relevă în spectacolul său esenţa ridicolă a fiinţei umane, şi cu tot umorul spectacolului, ceea ce iese la iveală în final, este sensul tragic."
(David Gray: Absolutely absurd, North East Times, februarie 2004)
"Ultima producţie de la Northern Stage este o fascinantă re-exploatare a tradiţiei absurdiste şi este amuzantă până în ultima ei clipă. Trupa valorifică gag-urile vizuale şi verbale sugerate de text până la ultimul strop. Gábor Tompa reuşeşte să stabilească un echilibru sensibil între ritmic şi static, conferând monotoniei centrale a piesei o atractivitate inexplicabilă."
(Sam Summers: Absurd gag-fest is here to stay, Metro North East,27 feb. 2004)