Competiţia pentru Leul de Aur s-a deschis joi cu un film grec, care i-a bucurat probabil pe comentatorii supăraţi pe directorul Marco Müller pe care l-au certat că oferă prea mult spaţiu promovării filmelor americane de mare buget în detrimentul filmelor novatoare. Realizat de Nikos Panayotopoulos, Delivery este povestea unui bărbat fără nume şi fără istorie care ajunge într-o bună zi la Atena. Mai mult decît un personaj, el este un martor.
Agenţia France Presse afirmă că, deşi nu este vorbit aproape deloc, Delivery nu e un film facil, lăudînd talentul regizorului de a crea o atmosferă particulară. Panayotopoulos nu e la primul film, dar e mai discret, preferînd să nu facă filme pentru marele public. El este posesorul unui Leopard de Aur, cucerit la Locarno, în 1978.
Cel de-al doilea film din competiţie a fost unul francez. Cinq fois deux de Franµois Ozon a fost proiectat tot joi. Ozon se concentrează pe drama unui cuplu aflat la capăt de drum, care rememorează etapele parcurse, încercînd să găsească punctul de ruptură. Filmul e împărţit în cinci capitolaşe, fiecare cu propria-i melodie italiană de dragoste. Comentatorii AFP nu neagă calităţile filmului şi nici pe ale actorilor Valeria Bruni-Tedeschi şi Stéphane Freiss, dar deplîng dispariţia acelui Ozon pe care-l iubiseră în Swimming Pool şi Sous le sable.