septembrie 2011
Festivalul George Enescu 2011
Cel mai bine tăiat frac: Franz Welser-Möst. Cei mai frumoşi pantofi de lac: Franz Welser-Möst. Cei mai bine potriviţi în lungime pantaloni: Franz Welser-Möst. Cele mai regulamentare manşete de 2 degete: Franz Welser-Möst. Cei mai eleganţi ochelari: Franz Welser-Möst. Cea mai frumoasă ţinută pe podium: Franz Welser-Möst. Cel mai robust sound: Franz Welser-Möst & Wiener Philarmoniker. Cel mai amorf sfârşit de concert (părerea mea, feel free to judge and hate me!): Franz Welser-Möst & Wiener Philarmoniker. Vorba filmului, it's not you, it's me. Să vă explic:
Mi-am mutat, consecutiv, biroul în Parcul Ioanid şi la Institutul Francez (la conferinţa de presă Mezzo). Stabilirea invitaţilor de Jurnal pentru săptămâna viitoare e o provocare. Luni (19 septembrie 2011) sunt, în continuare, descoperit. Cred şi eu, cine ar schimba Israel Philarmonic-Mehta-Repin cu... orice altceva? Agenda, telefonul şi pixul sunt lângă mine, deschise în permanenţă şi operează modificări şi permutări din cinci în cinci minute. La un moment dat, dezertez scarlettian, cu speranţa în ziua de mâine sau poate chiar poimâine, când, vorba proverbului... lăsaţi.
Ajung la Sala Palatului mai târziu, mi se face observaţie şi mă intersectez cu domnişoara Argerich aka stalkeritza aka Barenboim groupie aka Enescu passion aka Celibidache freak. Cine ştie cunoaşte, cine nu ştie, tant pis!:)
Avem şi noi, teveriştii şi presarii, o biată lojă, care e mai mult apanajul rudelor şi prietenilor, ceea ce nu mă deranjează defel. Şi eu pot fi rudă şi prieten la cerere. Dar vă rog frumos, aşezaţi-vă în ordinea scaunelor şi nu mai lăsaţi locuri libere şi inatacabile la mijloc, că tot pe voi nu aş vrea să vă deranjez!
Nefiind cazul aseară, înghit găluşca, iau un loc pe scări şi, pe fundal de Mozart (Simfonia concertantă pentru vioară şi violă cu Fanny Clamagirand şi Antoine Tamestit), îmi extrag agenda şi trântesc nişte întrebări toate supurând de originalitate şi de spirit pentru surorile Labeque. Termin odată cu partea I a concertului şi acced şi eu în lojă doar ca să am de unde să ies în sală.
Simfonia nr. 5 de Dvorak e o lucrare spectaculoasă, pe care Filarmonica din Viena o execută ireproşabil, dar, pe gustul meu, lipsit de prea multă însufleţire. În plus, capul meu e altundeva. Vânez VIP-uri cu ochii, analizez ţinute (vezi primul paragraf), îmi dau seama că mai am lucruri nestabilite pentru filmarea de la ONB de duminică (18 septembrie 2011) şi, în general, muzica îmi trece pe la urechi. Mă anim în final, dar îmi trece cu bis-ul dat de Welser-Möst şi de orchestră, Dansul slav nr. 8 de acelaşi Dvorak, prea aerat şi suav după irumperea ultimei părţi a simfoniei.
Uite aşa mi se întâmplă, ajung şi eu la un concert la Sală şi nici nu îmi intră :(...

Descarcă programul Festivalului Enescu, 2011 aici..

1 comentariu

  • dilema
    anonim, 19.09.2011, 00:30

    In legatura cu bis-ul dat de Welser-Most si de orchestra: inca incerc sa aflu ce melodie e, dar nu pare sa fie „Dansul slav nr. 8” de Dvorak, din cate pot sa imi dau seama.

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus