Jurnal de meloman grăbit şi jurnalist fugărit (14.09) - Festivalul Enescu, 2011

20:40. Atunci a început Simfonia pentru Divina Commedia de Dante a lui Franz Liszt. Nicio şansă pentru mine să mai prind ceva din miracolul Daniel Barenboim - Staatskapelle Berlin despre care vorbeşte toată lumea. Din nou maaaaaare frustrare. Nici nu vreau să mă gândesc cum va fi când îi voi pierde sistematic pe Zubin Mehta şi Vadim Repin în Ceaikovski şi Mahler, pe Antonio Pappano şi Hélène Grimaud, pe Daniele Gatti şi Orchestre National de France în Ravel...
Horia Andreescu a venit prompt la întâlnirea cu Jurnalul Cultural şi a vorbit pe larg despre ce înseamnă întâlnirea repetată cu un ansamblu de talia London Symphony Orchestra sau Staatskapelle. Am încercat să fiu iscoditor şi să smulg un top al prezenţelor dirijorale de până acum, dar şeful de orchestră român rămâne un domn: are cuvinte de laudă pentru toată lumea şi reţineri elegante doar off the record. Chapeau!
Îmi place tare mult să văd Agendele făcute de colegii mei înainte de fiecare moment cu invitatul. Îmi place la fel de mult când îi văd venind entuziasmaţi de la filmări, pentru că au lucrat cu un director de imagine foarte bun sau pentru că au obţinut sincroane preţioase sau instantanee inedite cu marile vedete. Ştiţi ce muncă susţinută presupune o Agendă de 10 minute în fiecare zi? Întrebaţi-l pe Cătălin Sava sau pe oricare reporter: cele două Ioane, Oana, Alina, Monica, Talida, Lucian, Andreea, Camelia, Gabi... Dar cel mai mult îmi place traficul de ecusoane pe care îl fac pentru a intra, de drag şi interes, la concerte şi spectacole. Felul în care vin, unii dintre ei sceptici şi obosiţi şi pleacă total transportaţi, cu noi întrebări şi, cu noroc, unele revelaţii.
În seara aceasta întorc pe toate părţile cele 14 zile de Festival până acum cu muzicologul, jurnalistul şi redactorul-şef Radio România Cultural, Oltea Şerban-Pârâu.