Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Loverboy

Poezia lui Mitulescu - Loverboy


Andrei Gorzo

Dilema Veche, octombrie 2011
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Luca, personajul principal al celui de-al doilea film regizat de Cătălin Mitulescu, Loverboy (primul a fost Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii, apărut în 2006), e un băiat care recrutează fete pentru prostituţie (în străinătate), făcîndu-le mai întîi să se îndrăgostească de el. (Terenul lui de operare e judeţul Constanţa.) Jucat de George Piştereanu (bruta sensibilă din Eu cînd vreau să fluier, fluier - un film produs tot de Mitulescu, deşi regizat de Florin Şerban), Luca are un chip cu trăsături mai delicate decît ale tovarăşilor săi şi poate fi destul de tandru cu fetele, menţinîndu-şi totodată o anumită îmbufnare cu accente de cruzime (nu e genul care le vrăjeşte făcîndu-le să rîdă). Îmbufnarea asta îl părăseşte, dar numai pentru o secvenţă, două, imediat după ce face sex pentru prima dată cu Veli (Ada Condeescu, lansată tot în Eu cînd vreau să fluier, fluier), cînd, euforic ca un băieţandru (ceea ce şi este), începe să facă acrobaţii cu bicicleta şi să rînjească la soare cu un pisoi în braţe. Deşi nu cu mult mai articulată ca vorbitoare decît e Luca (Mitulescu, în calitate de dialoghist, are o predilecţie pentru poezia taciturnităţii), Veli e trează senzual, misterios-armonizată cu sine şi receptivă la energiile venite dinspre ceilalţi: e "specială", dar oare suficient încît să dea peste cap mersul obişnuit al lucrurilor în lumea lui Luca?

Mitulescu avea aici materie primă pentru o melodramă, dar, în locul unei evoluţii / escaladări clasice a conflictului dintre tineresc / curat şi corupt / corupător, el alege înăbuşirea acestuia. Posibilitatea unui viitor alternativ se întrevede scurt - cei doi copii fără căpătîi întemeindu-şi o familie într-o cocioabă de la marginea şoselei, lîngă un magazin-birt condus de un substitut de mamă (Clara Vodă) -, dar actul luării de decizii nu e dramatizat: nu au loc mari confruntări între Luca şi Veli, nu izbucnesc revolte împotriva lumii, luptele lăuntrice nu se dau la vedere sau nu se dau deloc - în conformitate cu normele dramei dedramatizate (la fel de bătute în cuie ca ale dramei clasice în raport cu care s-au definit), adîncurile sufletelor omeneşti sînt postulate ca fiind prea adînci pentru a putea fi sondate, iar la suprafaţă, vieţile se scurg obediente în făgaşele săpate de alţii, fără măcar o hurducăitură - sau măcar o şoaptă - de protest.

Mergînd pe firele activităţilor de zi cu zi ale protagonistului, naraţiunea lui Cătălin Mitulescu ameninţă la un moment că va strînge aceste fire ca pe un ştreang în jurul gîtului său (Luca e sub supravegherea poliţiei), însă n-o face. Locurile comune ale melo-ului social, dintre care unele probabil că nu puteau lipsi (părinţii plecaţi la muncă în străinătate sau încovoiaţi de sărăcie), dar altele mai degrabă puteau (bunicul infirm jucat de Ion Besoiu), sînt tratate oblic sau eliptic. Naraţiunea nu e doar dedramatizată, ci şi mozaicată, şi în multe dintre ochiurile mozaicului - surprinzător de multe, dat fiind sordidul activităţilor economice pe care le narează filmul - joacă refracţii lirice: o ploaie de vară conferă pregnanţă lirică înserării în care Luca ia (probabil) virginitatea lui Veli la el în cocioabă (acţiune care altminteri e neromanţios pusă în scenă), după care Luca îşi face cascadoriile cu bicicleta printre bălţile ce scînteiază în noapte; multe secvenţe sînt filmate (de Marius Panduru) la începutul sau la sfîrşitul zilei - la the magic hour, cum îi zic directorii de imagine anglo-saxoni -, în acea faimoasă lumină "de regim" care face ca orice colţ al lumii să arate bine pentru cîteva minute; şi nu puţine sînt momentele în care băieţii din banda lui Luca şi fetele racolate de ei sînt văzuţi făcînd aceleaşi lucruri pe care le fac oricare alţi tineri - focuri de tabără, aşteptarea răsăritului pe plajă -, deşi e adevărat că suprafeţele astea calme şi încălzite de soare sînt încreţite periodic de curenţi de brutalitate. Chiar şi aşa, cel puţin în aceeaşi măsură în care poate fi pus lîngă alte expozeuri despre societăţi anomice în care săracii ajung să se exploateze între ei, Loverboy poate fi pus şi în categoria elegiilor pentru irepetabilele-veri-ale-tinereţii-cînd-încă-nu-se-corupsese-chiar-tot-ce-i-pur. (În mod firesc, ultima parte a filmului se desfăşoară pe fundal de toamnă tot mai avansată.)

Un liric irepresibil, Mitulescu, al cărui film de debut spunea că adolescenţa şi copilăria sînt stări de graţie chiar şi într-un climat ca acela al ceauşismului terminal, sugerează şi aici prezenţa unor intensităţi indefinit-poetice, a unor fragmente de magie, în spatele opacităţii şi al deznodămîntului riguros-nesentimental pe care li le prescrie personajelor. Nu neapărat bogată sau complexă ideatic sau emoţional, dar în nici un caz lipsită de talent - de altfel, un talent destul de cultivat cinefilic -, poezia lui îl distinge, în orice caz, ca personalitate în cinematograful românesc de azi.




 Toate articolele despre Loverboy


2 comentarii

  • Este sau nu este lirism in Loverboy?
    Adina, 14.01.2012, 12:07

    Se poate spre exemplu vorbi de existența unui soi aparte de lirism la Malick, un lirism al profunzimilor, un balet al imaginilor care se îngână pe sine sau despre un posibil lirism static la Puiu. În Loverboy se poate vorbi cel mult despre un lirism al superficialului, un lirism-paravan ce nu permite accederea spre decojirea nici sistematică, nici bruscă a personajelor. Planurile întregi, imobile pe alocuri, ne îndepărtează și ele de eventualele protuberanțe interne ale personajelor ce și-ar putea face cărare spre exterior.

  • loverBoy
    stan mihaela, 21.05.2013, 23:21

    LOVERBOY- este asa cum m-am asteptat: un film subtirel... o poveste banala fara nimic spectaculos, dar un film romanesc, bun. Greseala a fost ca cei 2 protagonisti au fost preluati din” Eu cand vreau sa fluier, fluier” si atunci asteptarile sunt mari... Actorii si-au facut treaba, mai ales el ( exerseaza mult pe Leonardo Di Caprio) dar filmul nu are tensiune absolut de loc, actiunea se intinde calm si plat si totul este previzibil, tocmai pentru ca este o realitate arhi-cunoscuta... Personajul cel mai TARE, e tac’su , tatal fetei, care are numai 2 aparitii insa esentiale (aia cu mielu si cealalta cu cutitu’) ... Personajul principal LOVER-ul are cateva momente de transhumanta existentiala si atat... am vazut un comment in care se reclama SFARSITUL, ca e prost... din punctul meu de vedere e perfect ...chiar e , ce e mai bun in scenariul filmului... personal, nu-mi pare rau ca l-am vazut, mi-a placut mult faza cu scaunul office in care EL sedea si gandea... e tare, mi-a adus aminte, nu stiu, de ce, de LA RASARIT DE EDEN de John Steinbeck in care, personajul principal lancezea intr-un balansoar, aflat intr-un pesaj pustiu, in dialog cu Universul, scanad intreaga tragedie a familiei si numarandu-si pacatele... ce roman extraordinar...

Click pentru a mări imaginea


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Andrei Gorzo


Alte articole

 Şi şarmu-i de vânzare, nu-i aşa? - Loverboy, Radu Enescu
 Personaje puternice - Loverboy, Eduard Ţone
 10 ani cu filmul românesc. Episodul 11 - Anul 2011, Iulia Blaga
 Love-story cu twist tragic - Loverboy, Ştefan Mircea
 Iubire, realism şi maturizare - Loverboy, Ana-Maria Onisei
 Toate articolele despre Loverboy


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer