Alexander sau lecţia superproducţiei

După o serie de filme bine ancorate în prezentul istoriei americane, Nixon, JFK, Născut pe 4 Iulie sau Wall Street, Oliver Stone atacă un subiect pretenţios, care i-a mai tentat pe cineaştii italieni sau americani cu producţii spectaculoase şi facile pe la mijlocul secolului trecut - viaţa lui Alexandru cel Mare.

Pasionat de personaj şi bun cunoscător al mitologiei, Oliver Stone construieşte un film biografic, cu alură de superproducţie, dar nu atât din cauza "clasicelor" bătălii ce au punctat construirea celui mai mare imperiu al lumii antice, cât din cauza evidentei măreţii a unui personaj format la o efervescentă confluenţă de culturi, cu un fond psihologic complex şi cu relaţii de familie edificate pe conflicte tot atât de dramatice ca şi cele oferite de piesele shakespeariene. Story evocator pentru o epocă glorioasă, dar nu mai puţin violentă şi sângeroasă (una dintre cele mai ingenioase bătălii pe ecran dirijate de Stone este cea dată pentru cucerirea Babilonului), povestea lui Alexandru se construieşte şi prin prisma iubirii pe care i-o poartă mama sa, Olympias, dar şi pe curiozitatea (astăzi am boteza-o "intelectuală") trezită de profesorul său, Artistotel. Cucerind lumea, Alexandru a făcut o operă de civilizare a unor teritorii, regate şi triburi situate departe de leagănul civilizator din care pornise armata lui Alexandru.

Fără a pedala excesiv pe latura spectaculoasă a construirii imperiului macedonean (trebuie să menţionăm totuşi că secvenţele consacrate bătăliilor din India sunt un frumos model de dinamică bine ritmată, ingenios montată şi cu semnificative schimbări de ritm), Oliver Stone urmăreşte atât complexitatea relaţiilor lui Alexandru cu părinţii săi, cu camarazii de lupte, dar şi cu regina Roxana sau iubitul său prieten din copilărie, Hephaiston.

Niciodată înfrânt pe câmpul de luptă, cuceritor (şi civilizator) al unei suprafeţe ce echivala cu 90 la sută din lumea cunoscută în secolul IV î.Hr., Alexandru (jucat de Colin Farrell) este urmărit inspirat din copilărie până la apogeu, traiectorie ce desenează un important destin istoric, construit la început cu mituri, hrănit apoi de vise şi idealuri, saturat în cele din urmă de glorie, ambiţie şi aventură.

Construit cu instrumentele superproducţiei, filmul lui Oliver Stone îi propune spectatorului şi o instructivă meditaţie asupra istoriei evocate de faraonul Ptolomeu (jucat de Anthony Hopkins), narator şi voce centrală a filmului. Chiar dacă unele elemente de decor şi costume sunt tributare filmelor de mare montare anterioare (Troy sau