Universitatea de Arte Tîrgu-Mureș, clasa Dana Lemnaru
Participă la Gala Tânărului Actor la secțiunea individual cu Fata de mătase artificială de Irmgard Keun, iar la proba impusă - Catherine Zeta-Jones în rolul Velma Kelly din filmul Chicago.
Oana Hodade: Care e prima amintire pe care o ai despre teatru?
Ioana Cheregi: Take, Ianke și Cadâr, spectacol pe care l-am văzut la teatrul din Oradea. Nu îmi amintesc nimic din spectacol, știu doar că am râs mult, cred că eram în clasa a IV-a.
O.H.: Pornim de la ideea că drumul în viață, în meserie, e pavat cu întâlniri. Care sunt două întâlniri - una pozitivă și una negativă - care te-au condus în punctul în care ești azi?
I.C.: Sunt foarte multe întâlniri pozitive, dar cea care m-a condus unde sunt azi este Ioana Dragoș Gajdo, actriță la Teatrul Regina Maria, Oradea. Dacă nu o întâlneam probabil că dădeam admitere la Cluj sau la București și poate nici nu intram, în orice caz nu aș fi ajuns la Tîrgu-Mureș. Nu știu pe unde eram azi și ce făceam, dar cu siguranță viața mea era cu totul alta.
Experiența negativă... cred că cea mai relevantă întâmplare este că nu am luat castingul pentru un serial făcut de cei de la Media Pro. Am stat în București trei zile și după muuulte etape de casting am rămas patru fete și trei băieți. Seara, în jurul orei zece am aflat răspunsul, evident că nu am luat, asta e partea negativă, care cred că e pozitivă până la urmă. Eram în anul doi când s-a întâmplat asta. Dacă-l luam trebuia să mă mut în București, probabil trebuia să mă transfer la facultate în capitală... nu știu, dar eram altfel azi:) și acum nu dădeam un mini interviu pentru tine, Oana:)
O.H.: Teatru, film sau...?
I.C.: Deocamdată teatru, am făcut un singur scurt-metraj, regia Alecsandru Năstoiu, dar îmi doresc foarte mult să fac film.
O.H.: Din ce se compune un actor?
I.C.: Din omul care e el, cu toate experiențele, oamenii, iubirile, dezamăgirile și fericirile lui, din relaxare și încredere.
O.H.: Care e "felia" ta de teatru?
I.C.: Habar nu am. De multe ori mi-am pus întrebarea asta și de multe ori mi-am pus întrebarea dacă trebuie sau dacă e necesar pentru mine să îmi răspund. Până acum, concluzia e că NU, nu trebuie să îmi răspund. Joc în spectacole foarte diferite și mă bucur de fiecare în parte, pe lângă asta, lumea zice că fac o treabă bună, deci e de bine:).
O.H.: Să facem un exercițiu de scindare a personalității: tu-actrița, generând teatru și tu-spectatorul, consumând teatru. Care sunt trei lucruri importante despre teatru pe care le-ai învățat din fiecare ipostază?
I.C.: Cred că aș putea abera mult pe această temă, dar mă voi rezuma să spun că mai am multe de învățat. Oricum cred că în viața asta poți să faci orice, atâta timp cât faci cu o plăcere nebună.
O.H.: Dă un feedback publicului de teatru din România.
I.C.: Poate e clișeu, dar eu chiar invit publicul la teatru. Cred că toată lumea se poate regăsi într-o piesă din repertoriul teatrului din orașul lor. Ca să nu vorbesc prostii spun ce știu sigur. La Teatrul Național din Tîrgu-Mureș avem o comedie mai mult decât spumoasă, Școala nevestelor, regia Cristi Juncu, un spectacol pentru copii și nu numai Poveste irlandeză, regia Oana Leahu, teatru coregrafic Carmina Burana, regia Gigi Căciuleanu și cea mai recentă premieră Contra iubirii, regia Radu Nica. Să nu uităm de Teatrul Studio al Universității de Arte, unde joc în Piatra, regia Theodor Cristian Popescu un spectacol profund și greu de acceptat ca spectator, adică nu pleci după spectacol foarte bine dispus. Pe partea total opusă, un text lejer și ușor de digerat, nominalizat la Irish Embassy Award, scris de un absolvent al Universității noastre și anume George Ștefan Cheteleș, Dacă te naști luni probabil vei muri într-o vineri, regia Dana Lemnaru, care a fost și este profesoara mea de an (recunosc, m-am lăudat acum puțin cu Universitatea noastră:). Oricum, ideea e că aveți de ce să veniți la teatru.
O.H.: Ce crezi că te-așteaptă?
I.C.: Sunt mai mult decât deschisă în ceea ce privește viitorul meu, abia aștept să văd ce mi se mai întâmplă, oricum sunt sigură că doar lucruri bune, nu are cum altfel, sunt o optimistă:).