Universitatea de Arte Tîrgu-Mureş, clasa Dana Lemnaru
Participă la Gala Tânărului Actor la secţiunea individual cu Fata de mătase artificială de Irmgard Keun, iar la proba impusă - Catherine Zeta-Jones în rolul Velma Kelly din filmul Chicago.
Oana Hodade: Care e prima amintire pe care o ai despre teatru?
Ioana Cheregi: Take, Ianke şi Cadâr, spectacol pe care l-am văzut la teatrul din Oradea. Nu îmi amintesc nimic din spectacol, ştiu doar că am râs mult, cred că eram în clasa a IV-a.
O.H.: Pornim de la ideea că drumul în viaţă, în meserie, e pavat cu întâlniri. Care sunt două întâlniri - una pozitivă şi una negativă - care te-au condus în punctul în care eşti azi?
I.C.: Sunt foarte multe întâlniri pozitive, dar cea care m-a condus unde sunt azi este Ioana Dragoş Gajdo, actriţă la Teatrul Regina Maria, Oradea. Dacă nu o întâlneam probabil că dădeam admitere la Cluj sau la Bucureşti şi poate nici nu intram, în orice caz nu aş fi ajuns la Tîrgu-Mureş. Nu ştiu pe unde eram azi şi ce făceam, dar cu siguranţă viaţa mea era cu totul alta.
Experienţa negativă... cred că cea mai relevantă întâmplare este că nu am luat castingul pentru un serial făcut de cei de la Media Pro. Am stat în Bucureşti trei zile şi după muuulte etape de casting am rămas patru fete şi trei băieţi. Seara, în jurul orei zece am aflat răspunsul, evident că nu am luat, asta e partea negativă, care cred că e pozitivă până la urmă. Eram în anul doi când s-a întâmplat asta. Dacă-l luam trebuia să mă mut în Bucureşti, probabil trebuia să mă transfer la facultate în capitală... nu ştiu, dar eram altfel azi:) şi acum nu dădeam un mini interviu pentru tine, Oana:)
O.H.: Teatru, film sau...?
I.C.: Deocamdată teatru, am făcut un singur scurt-metraj, regia Alecsandru Năstoiu, dar îmi doresc foarte mult să fac film.
O.H.: Din ce se compune un actor?
I.C.: Din omul care e el, cu toate experienţele, oamenii, iubirile, dezamăgirile şi fericirile lui, din relaxare şi încredere.
O.H.: Care e "felia" ta de teatru?
I.C.: Habar nu am. De multe ori mi-am pus întrebarea asta şi de multe ori mi-am pus întrebarea dacă trebuie sau dacă e necesar pentru mine să îmi răspund. Până acum, concluzia e că NU, nu trebuie să îmi răspund. Joc în spectacole foarte diferite şi mă bucur de fiecare în parte, pe lângă asta, lumea zice că fac o treabă bună, deci e de bine:).
O.H.: Să facem un exerciţiu de scindare a personalităţii: tu-actriţa, generând teatru şi tu-spectatorul, consumând teatru. Care sunt trei lucruri importante despre teatru pe care le-ai învăţat din fiecare ipostază?
I.C.: Cred că aş putea abera mult pe această temă, dar mă voi rezuma să spun că mai am multe de învăţat. Oricum cred că în viaţa asta poţi să faci orice, atâta timp cât faci cu o plăcere nebună.
O.H.: Dă un feedback publicului de teatru din România.
I.C.: Poate e clişeu, dar eu chiar invit publicul la teatru. Cred că toată lumea se poate regăsi într-o piesă din repertoriul teatrului din oraşul lor. Ca să nu vorbesc prostii spun ce ştiu sigur. La Teatrul Naţional din Tîrgu-Mureş avem o comedie mai mult decât spumoasă, Şcoala nevestelor, regia Cristi Juncu, un spectacol pentru copii şi nu numai Poveste irlandeză, regia Oana Leahu, teatru coregrafic Carmina Burana, regia Gigi Căciuleanu şi cea mai recentă premieră Contra iubirii, regia Radu Nica. Să nu uităm de Teatrul Studio al Universităţii de Arte, unde joc în Piatra, regia Theodor Cristian Popescu un spectacol profund şi greu de acceptat ca spectator, adică nu pleci după spectacol foarte bine dispus. Pe partea total opusă, un text lejer şi uşor de digerat, nominalizat la Irish Embassy Award, scris de un absolvent al Universităţii noastre şi anume George Ştefan Cheteleş, Dacă te naşti luni probabil vei muri într-o vineri, regia Dana Lemnaru, care a fost şi este profesoara mea de an (recunosc, m-am lăudat acum puţin cu Universitatea noastră: ). Oricum, ideea e că aveţi de ce să veniţi la teatru.
O.H.: Ce crezi că te-aşteaptă?
I.C.: Sunt mai mult decât deschisă în ceea ce priveşte viitorul meu, abia aştept să văd ce mi se mai întâmplă, oricum sunt sigură că doar lucruri bune, nu are cum altfel, sunt o optimistă:).