Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Festivalul George Enescu 2005

Cântatul cu bucurie - King's Consort


Oltea Şerban-Pârâu

Jurnal de festival, septembrie 2005
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Câtă bucurie poate să conţină interpretarea suitelor pentru orchestră de Johann Sebastian Bach? Dacă e să ne luăm după cele văzute şi auzite la concertul de la ora 22 în care formaţia britanică King's Consort a interpretat integral toate cele patru suite bachiene dedicate ansamblului instrumental, răspunsul este fără echivoc: toată!

Într-adevăr, cu toată bucuria de a fi ceea ce sunt şi de a face ceea ce fac atât de bine, membrii orchestrei de cameră King's Consort, minunat condusă de Robert King - fondatorul ei şi un autentic specialist al acestui repertoriu - au susţinut la Ateneul Român o adevărată lecţie de stil.

O lecţie a cântatului cu fericire, într-un veritabil cult al sunetului şi al inteligibilităţii frazei muzicale. Minuţia construcţiei dialogului tematic precum şi sonoritatea obiectiv mai estompată a instrumentelor folosite (în cea mai mare parte baroce) nu au ştirbit cu nimic cursivitatea muzicii, abordată în multe cazuri în tempouri ameţitoare.

Cât despre dirijor... Tânărul Robert King şi foarte tinerii săi colegi par să facă parte din acea categorie de pasionaţi până la candoarea uitării de sine proprie celor ce spiritual nu îmbătrânesc niciodată. Pe lângă câştigul cultural evident, King's Consort a oferit şi o adevărată lecţie de viaţă pentru noi toţi, muzicieni sau nu. Proveniţi dintr-un mediu concurenţial care face ca atmosfera vieţii muzicale de la noi să pară joacă de copii, aceşti tineri sunt formaţi la o şcoală a artei şi a vieţii extrem de dură. Asemenea lui Bach care scria muzica "întru lauda lui Dumnezeu" şi ei se dăruie cu recunoştinţă actului artistic, participarea intelectuală dublând în permanenţă excepţionala interpretare muzicală. Unor muzicieni pentru care fiecare sunet are un înţeles asumat nu li se puteau oferi decât aplauzele furtunoase ale unui public fericit. Un public ce a ocupat toate fotoliile din sala Ateneului.

Întâlnirea cu King's Consort a fost un privilegiu. Telefoanele nu au sunat deloc, între părţi nu s-a aplaudat. A fost minunat.



 Toate articolele despre Festivalul George Enescu 2005


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Oltea Şerban-Pârâu


Alte articole

 Acustica imposibilă a Sălii Palatului. Şi o observaţie bună., Constantin Vică
 Qu'est ce que c'est ca?, Oltea Şerban-Pârâu
 Emoţia şi confortul echilibrului - Antonio Meneses, Virgil Oprina
 Cum de ruşii sună bine? - Kirov Symphony Orchestra, Oltea Şerban-Pârâu
 O atmosferă a contrariilor - La Argentina - Tango, Virgil Oprina
 Toate articolele despre Festivalul George Enescu 2005


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer