Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Lobster, The

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Excel-ul nostru cel de toate cuplurile - The Lobster la Les Films de Cannes à Bucarest, 2015


Mihai Brezeanu

octombrie 2015
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Se spune despre The Lobster, debutul în limba engleză al regizorului grec Yorgos Lanthimos, proiectat în premieră mioritică în a doua seară de Les Films de Cannes à Bucarest, 2015 într-un CinemaPRO aproape plin, că ar fi o distopie. Adicătelea, proiecţia pe marele ecran a unei lumi anti-roz ce ar putea există cândva, undeva. Din păcate, The Lobster (premiul juriului la Cannes 2015) nu e despre un potenţial viitor noir, ci despre un prezent pe care cel mai adesea ne facem că nu-l vedem. E, desigur, o viziune serios hiperbolizată, dar nu asupra unui fenomen imaginat, ci asupra unuia cât se poate de real: poziţionarea omului post-modern în raport cu viaţa amoroasă.

Excepţionalul scenariu al duo-ului elen Lanthimos - Efthymis Filippou pune faţă în faţă două dictaturi a căror existenţa înregimentează, imbecilizează şi nefericeşte vieţile a mai multor oameni decât ne-am putea imagina în cele mai rele vise ce privesc societăţile lipsite de războaie sau ale conflicte sângeroase. Dar pentru că spiritul epocii impune ca pericolul, pentru ca să fie recunoscut ca atare, să aibă în dotare arme, soldaţi puşi pe căsăpit şi / sau pe respectat reguli tembele şi o a tot cuprinzătoare senzaţie de Big Brother watching, filmul operează cu două tabere antagonice, bine-înfipte într-un conflict plin de oricât sânge, lipsit de orice emoţie.

Avem, de pe o parte, partida cuplurilor. Aflată la putere, viguros sprijinită de infrastructura statală (Sistemul, deh!), ideologia oficială impune tuturor adulţilor să existe în interiorul unui cuplu. În caz contrar, indivizii sunt supuşi unui program de re-educare ai cărui ne-absolvenţi sunt siliţi să părăsească specia umană.

Avem, de pe altă parte, partida singuraticilor. Aflată în opoziţie, viguros ţinută în viaţă de membri cu convingeri-beton (luptători anti-Sistem, se înţelege!), ideologia-clandestină impune tuturor fidelilor viaţă intimă în deplină solitudine. În caz contrar, un meniu variat de tratament sadic-corporale este la îndemână liderilor-pedepsitori. Care lideri sunt, de fapt, unul, mai exact, una, o Léa Seydoux seducător-impecabilă, a cărei origine franceză plasând ilegaliştii în tradiţia La Résistance française e doar una din delicioasele poante cu care e garnisit scenariul.

Din înfruntarea celor două colectivităţi, cel mai prost iese realitatea contemporană imediată, de găsit dincolo de zidurile cinematografului unde se întâmplă să priveşti filmul. Cu ironii atroce la adresa predicatorilor familiei cu orice preţ, cuplului cu orice chip, copilaşilor ca unică raţiune de a trăi, mizeriei în doi oricând de preferat singurătăţii, eram deja obişnuiţi. Cu tunuri puse pe ipocrizia şi lejera idiotizare ce se înstăpânesc, uşor-uşor, pe cei care au transformat originar-justificatul spirit de frondă la adresa cuplului-stat într-unul de turmă cu nimic mai răsărit, nu prea ne-am mai întâlnit într-o întâmplare artistică. Cutuma cinema-ului, dar şi a teatrului ancorate în social e să se ia la trântă mai degrabă cu fenomenele mainstream, promovate de mass-media şi arta cu mare succes la public, ignorând, cel mai adesea, derapajele, dereglajele şi, până la urmă, massificarea luptătorilor anti-masse. Despre (auto)-privarea de libertate a luptătorilor pentru libertate, despre lipsa de nuanţe a celor ce predică împotriva unei lumi privite exclusiv în alb şi negru, despre însoldăţirea celor care vociferează împotriva armatelor de orice fel, se scrie, joacă şi turnează prea puţin.

The Lobster merge încă mai departe şi, în câteva secvenţe remarcabile, din care cea de pe urmă a filmului îşi are locul în orice antologie cinematografică, nelinişteşte o dată în plus, propunând şi o explicaţie pentru halul teribil în care au ajuns oamenii să se raporteze la interacţiunea intimă, erotic-sexuală, cu un seamăn de-ai lor. Care e greşeală pe care o facem, de fapt, la începutul drumului către un cuplu ce ajunge să eşueze, generând fie kitsch-ul reprezentat de specimenele din primul grup descris mai sus, fie jalnica agregare de humanoizi practicanţi ai cultului masturbator din al doilea? (Bemol: în realitatea imediată, componenţii celei de-a doua colectivităţi hiper-performează sexual, prin acuplări multiple; în cazul lor, masturbarea se referă la instinctele sentimentale pe care şi le auto-satisfac).

Eşecul-originar, în versiunea filmului lui Lanthimos, stă în teribila pre-concepţie, minunat exprimată de personajele lui Colin Farrell (perfect în rolul de anti-erou) şi Ben Whishaw (joc optim dozat pentru un rol secundar memorabil) că un cuplu înseamnă doi oameni ce cumulează cât mai multe asemănări şi cât mai puţine diferenţe. Că aceste diferenţe şi aceste asemănări se referă la lucruri dintre cele mai exterioare, de la mărimea dioptriilor la gradul de coagulare a sângelui. Că alăturarea dintre un om şi un alt om are totul de a face cu o serie de bife inserate într-un Excel construit pe modelul bun-prost, calităţi-defecte, potriviri-nepotriviri, şi nimic de-a face cu viul din fiecare individ şi adevărul unei întâlniri.

The Lobster ar fi fost cu adevărat distopic dacă ar fi imaginat o lume a cuplurilor formate din individ şi clona sa. Aceasta e destinaţia la care conduce traseul teribil descris de Lanthimos. Oglinda ultimei secvenţe lasă o portiţă de deviere / scăpare. Acesta este, până la urmă, rolul oricărei oglinzi, deci, al artei.





 Toate articolele despre Lobster, The
 Toate articolele despre Les Films de Cannes à Bucarest, 2015
 Toate articolele despre Festivalul de film Cannes, 2015


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


ÎN PROGRAM

Cinemax
Miercuri, 25.10.2017 - 03,30 (miercuri spre joi)


Resurse

Sageata Alte linkuri: imdb.com
 Alte articole de Mihai Brezeanu


Alte articole

 Eu, tu, unu, doi - The Lobster, Cristina Zaharia
 Unde dragoste nu e - The Lobster, Irina Trocan
 Nu există mărimea 44,5 - The Lobster la Les Films de Cannes à Bucarest, 2015, Maria Ruxandra Burcescu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer