Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici muzică  Sageata  Stagiunea concertistică 2015

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Violonistul Daniel Podlovschi în Concertul de Ludwig van Beethoven, la Ateneu


Marcel Frandeş

decembrie 2015
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis

Concertul de stagiune al Orchestrei simfonice a Filarmonicii George Enescu din Bucureşti, din 29 octombrie 2015, a fost dirijat de Hyun-Jin Yun şi a prezentat publicului de la sala Ateneului Român un repertoriu exclusiv Beethoven: Uvertura Creaturile lui Prometheus, op. 43, Concertul pentru vioară şi orchestră în re major, op. 61 solist Daniel Podlovschi şi Simfonia nr. 7 în la major, op. 92, «Apoteoza dansului».

Prima dintre uverturile lui Beethoven, Creaturile lui Prometheus, a fost compusă între anii 1800-1801. Anterior, baletul pentru orchestră fusese comandat de coregraful italian Salvatore Viganò, libretul fiind inspirat de mitul lui Prometeu (eroul care după ce a răpit focul de la zei s-a folosit de acesta spre a însufleţi două statui din argilă pe care le modelase).

Ascultând versiunea tânărului dirijor sud coreean Hyun-Jin Yun, am remarcat seriozitatea abordării partiturii, precizia gestului dirijoral, buna stratificare a planurilor dinamice şi fidelitatea redării stilului titanului de la Bonn.


Dirijorul şi compozitorul Hyun-Jin Yun s-a născut în 1982 în Coreea de Sud, la Suwon. A studiat compoziţia la Universitatea Hanyang din Seul, cu profesorii Kyong-Mee Lee şi Don-Eung Lee, dirijatul la Hochschule für Musik und Kunst darstellende Mannheim, Germania şi cu profesorii Klaus Arp şi Ulrich Windfuhr, la Hochschule für Musik und Theater Hamburg. A participat la diferite Masterclass-uri cu Martyn Brabbins, Myung-Whun Chung, Alan Gilbert, Bernard Haitink, Kurt Masur şi Mark Stringer. De asemenea, a beneficiat de o bursă DAAD în Germania. S-a lansat în cariera dirijorală după ce a obţinut în 2012 Premiul I şi Premiul Special la Concursul Internaţional Jeunesses Musicales de la Bucureşti, dirijând în runda a treia Orchestra Filarmonicii George Enescu. În 2014, a câştigat Premiul al II-lea la Concursul internaţional Jovens Maestro din Lisabona. De asemenea, Hyun-Jin Yun a fost finalist la prestigiosul Concurs internaţional pentru tineri dirijori de la Besançon, Franţa. În ultimele stagiuni, a lucrat ca dirijor cu multe orchestre din Europa, precum: Hamburger Symphoniker, Baden-Badener Philharmonie, Südwestdeutsches Kammerorchester Pforzheim, Tonkünstler-Orchestra, Orchestra Radio France, Lorraine National Orchestra, Filarmonica Banatul din Timişoara, Lisabona Metropolitan Orchestra, şi Baltic Youth Philharmonic. Pentru stagiunea actuală, a fost invitat să dirijeze la Fetivalul International Olympus musical din Sankt Petersburg, Concertul de Anul Nou de la Berlin şi la ARKO Festival din Seul.

La Bucureşti, Hyun-Jin Yun a cules aplauzele entuziaste ale auditoriului din sala Ateneului Român, chiar după prima lucrare, Uvertura Creaţiunile lui Prometeheus.


A urmat Concertul pentru vioară şi orchestră în re major, op.61 de Ludwig van Beethoven, solist Daniel Podlovschi. Pe actorii mari, îi poţi recunoaşte doar după vocea lor, chiar la radio. Pe un maestru al viorii îl percepi după sunetul său unic. Iar Daniel Podlovschi are şi acum, la vârsta senectuţii o sonoritate aparte, o căldură şi dulceaţă a vibraţiei viorii sale, ieşite din comun. L-am ascultat de multe, foarte multe ori de-a lungul carierei sale de solist, l-am admirat şi ca pedagog al viorii la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, acolo unde prin mâna domniei sale au trecut şi s-au afirmat tineri violonişti de excepţie, dacă ar fi să amintim doar pe Remus Azoiţei şi pe câţiva dintre membrii partidei primei viori a Orchestrei Filarmonicii bucureştene. Lor le-a transmis multe din cunoştinţele dobândite în contactul cu personalităţi mondiale ale viorii precum: Itzhak Perlman, Ivan Galamian, Isaac Stern ori Iuri Iankelevici.

La sala Ateneului Român, în 29 şi 30 octombrie 2015, Daniel Podlovschi a cântat faimosul Concert de vioară de Beethoven cu nobleţe, echilibru şi adâncă spiritualitate. La 76 de ani experienţa sa muzicală se condensează într-o simplitate a exprimării cu ajutorul viorii. Maestrul cântă într-o izolare benefică şi vibrează cu o bucurie interioară rară. Fiecare frază muzicală este cizelată în cel mai înalt grad al frumuseţii sonore. Admiram intervenţia viorii soliste din prima parte, după imensa Expoziţie orchestrală, intrare ce aducea o ascensiune pe nişte imaginare trepte către Olimp. Octave apogiate pe un acord desfăşurat de septimă de dominantă, deschideau o lume a frumosului, din care răsărea apoi în registrul acut o temă precum o axiomă - sublimul ce nu trebuie a fi demonstrat. Acest concert este unul dintre cele mai întinse din repertoriul violonistic. Iar primele două părţi au o densitate unică. Chiar şi comentariile viorii domină discursul muzical, menţin interesul ascultătorului prin vastitatea, varietatea şi graţia melodică. Am ascultat un interpret care are o mare ştiinţă a alcătuirii tonalităţii celei mai bine mulate pe construcţia şi acordajul viorii, re majorul. Întreg instrumentul răsuna din adânc. Culori sumbre în registrul grav, motive ostinate, în cel mediu şi arpegii pline de o mare gingăşie, în partea mediană, Larghetto, erau dăruite cu multă eleganţă. Cadenţa de Fritz Kreisler a adus împletiri ale ideilor muzicale etalate. Virtuozitatea părea aici a glisa către substanţa muzicii cântate, iar Punţile în duble coarde între temele brodate căpătau o argintare superbă. Tempo-ul finalului era gândit spre a reda caracterul, mai degrabă somptuos al muzicii, decât unul săltăreţ şi dansant. Un rondo cu răbufniri romantice şi reveniri la calm de o mare frumuseţe prin contrastele dinamice chibzuite mereu în şlefuirea timbrului solistic. Acompaniamentul a fost unul foarte bun, dirijorul Hyun-Jin Yun demonstrând o intuire a intenţiilor solistului şi o atentă dozare a intensităţilor.

La cererea publicului, Daniel Podlovschi a cântat Gavota din Partita a III-a solo, în mi major de Johann Sebastian Bach.

În partea a doua a serii muzicale, publicul de la sala Ateneului Român a ascultat cunoscuta Simfonie nr. 7 în la major, op. 92 de Ludwig van Beethoven. Versiunea oferită de dirijorul Hyun-Jin Yun a avut prospeţime şi a evoluat în parametrii stilistici tradiţionali. Denumită de Richard Wagner «Apoteoza dansului», acestă simfonie, în toate cele patru părţile sale, aduce prin ritmica şi coloristica discursului său muzical, atmosfera de dans.

Diferite fragmente din Simfonia nr. 7 în la major, op. 92 de Ludwig van Beethoven au fost utilizate ca bandă sonoră în filme precum: The Man from Earth, în regia lui Richard Schenkman, Cravate Club, de Frédéric Jardin (Franţa 2002), după piesa de teatru a lui Fabrice Roger-Lacan, Photographing Firles de Nick Willing (1997, Marea Britanie), după romanul lui Steve Szilagyi, Tiresia de Bertrand Bonello (Franţa, 2003), The Darjeeling Limited de Wes Anderson (SUA, 2007), Irréversible de Gaspar Noé (Franţa, 2002):


De altfel, popularitatea Allegretto-ului, partea a II-a a acestei simfonii, a făcut ca ea să fie interpretată de multe ori ca lucrare de sine stătătoare.

Despre muzica finalului Simfoniei nr. 7 în la major, Allegro con brio, un adversar al lui Ludwig van Beethoven, Carl Maria von Weber, spunea cu maliţiozitate, că seamănă cu "săriturile unei turme de iaci" [1]. Caracterul dansant al acestei simfonii, dedicate contelui Fries von Moritz nu poate fi negat, iar acest minunat opus beethovenian umple de bucurie ascultătorii din toate colţurile lumii, de la premiera sa până astăzi.


Energia pe care o degajă această muzică provine şi din faptul că tema este preluată dintr-un aranjament al compozitorului făcut după un cântec popular irlandez, Save me from the grave and wise [2]. În Coda simfoniei, Beethoven a folosit intensitatea fortississimo, o marcare dinamică rar utilizată la vremea sa.

Am ascultat un concert simfonic cu adevărat înălţător, creaţia beethoveniană amintind mereu de o apoteoză. În antichitatea greacă acest termen, apoteoză, însemnând: "a trece un erou în rândul zeilor". Iar Ludwig van Beethoven se află şi va rămâne mereu în Olimpul muzical.

NOTE
[1] Bicknell, David (EMI executive). Sir Thomas Beecham.
https://en.wikipedia.org/wiki/Symphony_No._7_(Beethoven)
[2] Scapă-mă din mormânt şi înţelept face parte din ciclul de 12 Schottische Lieder (Cântece populare irlandeze, 1816), WoO 154, ca piesa nr. 8, scrisă pentru voce, pian, vioară şi violoncel.
https://fr.wikipedia.org/wiki/Liste_des_%C5%93uvres_de_Ludwig_van_Beethoven



 Toate articolele despre Stagiunea concertistică 2015


0 comentarii

Resurse

 Alte articole de Marcel Frandeş


Alte articole

 Reîntoarcerea la sincretismul artelor - Filmul şi muzica, Marcel Frandeş
 Mezzosoprana Roxana Constantinescu într-un program de arii de Mozart, la Ateneul Român, Marcel Frandeş
 O nouă istorie ieroglifică, Cleopatra David
 Răbdarea de a construi cu inocenţă frumosul sonor, Marcel Frandeş
 De ce nu fusion şi păcatele world-music - Muzică aramaică şi sufi la Catedrala Sfântul Iosif, Cleopatra David
 Toate articolele despre Stagiunea concertistică 2015


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer