Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Ştiri  Sageata  Discul de muzică clasică al anului 2016

Două chipuri ale lui Johann Sebastian Bach, create de violoniştii Alexandru Tomescu şi Nemanja Radulovic - Discul de muzică clasică al anului 2016


Cristina Comandaşu

Radio România Muzical, decembrie 2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Cât de multe mai are de spus astăzi muzica lui Johann Sebastian Bach? Foarte multe, ar replica unii. Cine este Johann Sebastian Bach, ar întreba alţii. Pentru două răspunsuri atât de diferite, doi artişti ei înşişi foarte diferiţi au pregătit două albume care par foarte diferite: Bach to basics cu violonistul Alexandru Tomescu şi Bach cu violonistul sârb Nemanja Radulovic. Puncte în comun ale celor doi: măcar faptul că ambii au câştigat Concursul Enescu de la Bucureşti: unul în 1999, celălalt, în 2001.

Alexandru Tomescu - Bach to basics

În 2013, Alexandru Tomescu şi-a intitulat tradiţionalul turneu Stradivarius din luna mai, Bach to basics: a interpretat atunci integrala lucrărilor pentru vioară solo de Bach, 3 sonate şi 3 partite, în catedrale din România. A fost un tur de forţă, şi pentru violonist, chiar şi pentru public: să poţi cânta în concert această integrală care durează peste 2 ore, fără pauză, este o performanţă. Este şi public o performanţă să stea în picioare peste două ore (mulţi au făcut-o) pentru a asculta Bach fără să se plictisească, iar Alexandru îmi spunea că nu a văzut pe nimeni plecând atunci de la recitalurile sale...

În 2014, Alexandru Tomescu a înregistrat într-o catedrală din Schwetzingen, oraş din Germania, această integrală. Îmi mărturisea că pentru el a fost o premieră modul cum a realizat această înregistrare: a cântat de 7 ori în 4 zile integrala, şi în a cincea zi, când ar fi trebuit să refacă ce nu a ieşit bine, şi-a dat seama că oricare notă extrasă din context ar fi stricat ansamblul, deci, nu a mai refăcut nimic, în acord cu inginerul de sunet, laureat cu premii Grammy, Jacob Haendel, cu care a lucrat.

Într-adevăr, acest sentiment că cele 6 sonate şi partite bachiene creează un tot, o mare lucrare muzicală, este foarte evident pe noul disc al lui Alexandru Tomescu, apărut în mai 2016. Şi este unul dintre principalele atu-uri ale albumului Bach to basics, dincolo de viziunea sa foarte echilibrată asupra muzicii bachiene, pe care violonistul o vede ca o incursiune în lumea spiritualului, ca o retragere din mundan către o lume superioară. Suntem în faţa unei foarte mari reuşite a lui Alexandru Tomescu, una încă mai mare decât integrala capriciilor de Paganini. Pentru că, aşa cum observă şi el, dacă Paganini este greu tehnic de dragul spectacolului, Bach este foarte dificil, inclusiv tehnic, prin implicaţiile cuprinse în muzica sa, prin adâncimile discursului polifonic. Alexandru Tomescu demonstrează prin Bach to basics un alt tip de maturitate artistică: este concepţia unui om care cântă Bach de mai bine de 30 ani, care gândeşte şi cântă Bach în fiecare zi.

Sigur, există multe moduri în care poate fi interpretat Bach, pentru că însuşi Bach, prin indicaţiile parcimonioase din partituri, lasă mult spaţiu de  creativitate pentru interpreţii săi. Alexandru Tomescu merge pe linia deschisă de George Enescu, punându-se pe sine într-un plan doi, pentru ca astfel strălucirea muzicii bachiene să fie mai evidentă, şi face în mod intenţionat acest lucru. Audiţia integralei lucrărilor pentru vioară solo de Bach devine astfel o experienţă spirituală intensă care pune frână, pentru două ore, iureşului în care trăim cu toţii în contemporaneitate. Şi cred că acesta este un dar pe care, la un moment dat, am putea să ni-l facem cu toţii...

Albumul Bach to basics poate fi ascultat, însoţit chiar de comentariile lui Alexandru Tomescu, pe site-ul campaniei Votează discul de muzică clasică al anului 2016.

Bach cu Nemanja Radulovic

Dacă te uiţi, prin comparaţie, la portretele lui Alexandru Tomescu şi Nemanja Radulovic, ai crede că nu au nimic în comun: Radulovic, mai tânăr cu aproape 10 ani, cu părul buclat şi lung, cu blugii săi rupţi şi apariţia nonconformistă, are altă personalitate decât Tomescu.

Totuşi, în 1999, Tomescu câştiga Concursul Enescu de la Bucureşti, iar la următoarea ediţie a concursului, în 2001, premiul I era cucerit de Nemanja Radulovic, un muzician de doar 16 ani, pe atunci. Nemanja Radulovic a părăsit Serbia natală pe când avea 14 ani, pentru studii la Paris, a înfiinţat două ansambluri orchestrale, Les trilles du diable şi Double sens, a publicat mai multe discuri alături de acestea, a cântat pe scene europene prestigioase;  în 2015 i-a apărut primul disc la prestigioasa casă Deutsche Grammophon, Journey East, cu care a cucerit şi un premiu Echo Klassik.

Într-o piaţă foarte competitivă, Radulovic a trebuie să-şi construiască o imagine şi Deutsche Grammophon a intuit foarte bine că personalitatea lui Nemanja Radulovic poate convinge publicul tânăr să cumpere CD-uri de muzică clasică. Probabil că aceasta este ideea din spatele materialelor video care însoţesc albumul Bach, având ca temă Alice în ţara minunilor; un pic cam... gotice, după gustul meu, însă înţeleg foarte bine necesitatea de a atrage tinerii de astăzi. Ceea ce mi se pare regretabil este că trebuie folosite asemenea artificii pentru cei tineri, că Valoarea şi Tradiţia nu mai au preţ prea mare pentru această generaţie, că acest ambalaj contează poate mai mult decât conţinutul, însă, aşa cum au fost crescuţi aceşti tineri de noi, cei care nu mai suntem atât de tineri astăzi, aşa îi avem...


Chiar dacă ambalajul de marketing al discului Bach semnat de Nemanja Radulovic este foarte slipicios, conţinutul în sine este valoros şi bine fundamentat muzical. Radulovic nu-şi propune de la început un Bach foarte spiritual, ci un Bach muzical, un Bach uman - de aceea şi alege lucrări prelucrate de prietenul său din copilărie, dirijorul Alexander Sedlar, prelucrări tot în stil baroc pentru vioară şi orchestră realizate pentru Ciaccona din Partita a II-a pentru vioară solo, Toccata şi fuga în re minor pentru orgă şi Aria din Suita a III-a pentru orchestră. Alături de două veritabile hit-uri din repertoriul bachian: Concertul pentru două viori şi orchestră şi Concertul în la minor pentru vioară şi orchestră.


Rădăcini, fidelitate, familie - sunt reperele care l-au ghidat pe Radulovic când a conceput acest disc. Rădăcinile sale bachiene - şi el, ca şi Tomescu sau oricare alt mare violonist, a cântat sau s-a gândit în fiecare zi la o lucrare de Bach, încă de când era copil. Fidelitate faţă de prieteni: ansamblul Double sens cu care cântă este alcătuit din prietenii săi sârbi şi mai noii săi prieteni francezi, fidelitate faţă de prietenul său Alexandre Sedlar care a realizat aranjamente şi pe discul Vivaldi înregistrat anterior de Radulovic, faţă de colega sa de la clasa de vioară de la Belgrad, Tijana Milosevic, alături de care a interpretat Concertul pentru două viori şi orchestră. Familie - pe disc nu există doar lucrările marelui Johann Sebastian Bach, ci şi o lucrare în stilul fiului lui Bach, Johann Christian: de fapt, un Concert pentru violă şi orchestră de Henri Casadesus, prilej de a descoperi că Radulovic violistul este la fel de bun ca Radulovic violonistul.

Un Bach proaspăt, mai tradiţionalist, de fapt, decât arată chipul nonconformistului Radulovic, pe acest disc lansat în 14 octombrie 2016, care poate fi ascultat oricând pe site-ul campaniei Votează discul de muzică clasică al anului 2016, disponibil pentru downloadare pe deutschegrammophon.com şi itunes.com



 Toate articolele despre Discul de muzică clasică al anului 2016


0 comentarii

Spacer Spacer