Dilema Veche / aprilie 2017
Festivalul filmului european, 2017
[Cronicile ne-cinematografice care preced Festivalul Filmului European 2017 nu se adresează atât cititorilor a căror dilemă este "film european sau de Hollywood?", ci mai degrabă celor care se întreabă "ce film european?". Şi, de altfel, aceste texte nici nu oferă răspunsuri, ci doar expun dilemele autorilor lor, critici de film - declarat amatori(!), dar spectatori pentru care luna mai înseamnă, de peste douăzeci de ani, sărbătoare de film european. Doar cîteva dintre cele peste 50 de filme din actuala ediţie vor fi disecate aici (iar selecţia a fost făcută pe criterii absolut arbitrare), însă toate merită văzute. Veniţi să vă convingeţi!]

Rugby-ul este un sport de golani practicat de gentlemani. Aşa spune un vechi proverb englezesc (deşi unii au atribuit, eronat, această zicere lui Pierre de Coubertin). Vechi pentru că Rugby Football Union a fost înfiinţată în Marea Britanie în 1871, cînd putem vorbi "oficial" despre începuturile acestui splendid sport.

Cupa Mondială de Rugby este a treia competiţie planetară, din toate unghiurile din care priveşti chestiunea, după Campionatul Mondial de Fotbal şi după Jocurile Olimpice. Poate că vi se pare firesc să fie aşa. Dar ar trebui să ştiţi că rugby-ul a devenit profesionist abia în 1995. Pînă atunci era interzis (discuţia este lungă, aşa că o să vorbim la nivel generic) ca jucătorii de rugby să fie plătiţi direct pentru a juca rugby. Bine, se găseau tot felul de variante, celebră la noi este angajarea jucătorilor din naţionala României pe postul de sculer-matriţer la nuş' ce uzină, dar lăsaţi să îşi vadă de rugby. Oricum, din 1995 încoace, după ce jupînul ban a intrat în ecuaţie, rugby-ul a explodat din toate punctele de vedere.

Unii spun că şi-a pierdut din poezia iniţială, cînd rugby-ul era un sport de referinţă în ceea ce priveşte fair-playul. Discutabilă chestiunea, desigur. Şi parţial adevărată. Doar că investiţiile în acest sport - acuzate că au distrus respectiva poezie - au făcut ca rugby-ul să devină acum un fenomen planetar, care - oricît de ciudat ar suna asta - are un potenţial de creştere imens. Aşa, ca idee, există naţiuni foarte puternice în alte sporturi, care abia acum încep să îşi construiască o echipă de rugby. Vă dau ca exemplu Germania, Olanda sau Spania. Imaginaţi-vă ce o să se întîmple peste nişte ani cu aceste ţări, care investesc masiv în dezvoltarea rugby-ului. Şi imaginaţi-vă cît de mult o să crească nivelul acestui sport, odată ce aceşti aceşti viitori grei vor ajunge să se lupte cu actualii grei.

Am făcut această scurtă introducere despre istoria rugbyului în paralel cu jupînul ban pentru că filmul Mercenaire / Mercenary / Mercenarul doar din această perspectivă poate fi înţeles cum trebuie. Un film despre un tînăr jucător de rugby din Noua Caledonie (teritoriu francez între Australia şi Noua Zeelandă), care ajunge să joace la un club mic, dar profesionist, din Franţa. Este povestea nu doar a lui Soane (interpretat foarte credibil de Toki Pilioko), ci a multor rugbişti din acea zonă. O poveste despre fuga de sărăcie, de dorinţa de a deveni ceva în lume, dar care trece prin ceea ce lumea rugbyului nu prea vorbeşte (din păcate...), adică prin "coridorul" samsarilor de jucători, nişte proxeneţi, practic, de sportivi.


Exact cum zice regizorul filmului, Sasha Wolff: "Este un sport la care mi-a plăcut întotdeauna să mă uit şi am crezut că poate să aibă foarte mult potenţial pentru un film - mi s-a părut însă ciudat că această temă nu a mai fost abordată pînă acum. Cel mai interesant la rugby este dimensiunea socială şi cea de grup."

Pentru că asta aduce, din punctul meu de vedere, acest film: îndepărtare batistei de pe un fenomen naşpa (pardon my French) din lumea rugbyului, dar care ar trebui asumat şi combătut. Dar primul pas este tocmai cunoaşterea lui. Şi apoi să vină tratamentul.

Mercenaire / Mercenarul / Mercenary nu ar trebui analizat aşa cum - aleg la întîmplare - analizezi The Artist. Pentru că nu ar lua note mari la capitolele artistice. Filmul trebuie privit dintr-o perspectivă documentară, dacă vreţi. Pentru că ce vedem în film se întîmplă în realitate. Este o poveste, desigur. Dar una - aşa cum se spune cînd nu ştii cum să o spui altfel - inspirat din fapte reale. Din foarte multe fapte reale, dacă îmi permiteţi.

(Cristian China Birta este blogger, consultant şi antreprenor. Îl găsiţi la cristianchinabirta.ro)

Mercenaire / Mercenarul (Franţa, 2016) este programat la Bucureşti pe 5 mai 2017, ora 20:30, la Cinema Elvire Popesco, la Iaşi, pe 13 mai 2017, ora 17:00, şi la Timişoara, pe 28 mai 2017, ora 19:00.

Cea de a XXI-a ediţie a FFE 2017 se desfăşoară în Bucureşti (4 - 11 mai 2017), Iaşi (12 - 14 mai 2017), Tîrgu Mureş (19 -21 mai 2017), Gura Humorului (19 - 21 mai 2017) şi Timişoara (26 - 28 mai 2017).
Programul complet: ffe.ro/2017//2017/programfilme/.
Detalii suplimentare despre film: ffe.ro/2017//2017/programfilme/mercenarul/


0 comentarii

Scrieţi la LiterNet

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la [email protected] Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet? Îl puteţi introduce aici.

Publicitate

Sus