Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici film  Sageata  Festivalul TIFF 2017

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

RelaTIFF/InterpretaTIFF - Jurnal de TIFF (5) - TIFF, 2017


Alexandru Ivănoiu

iunie 2017
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
O anumită şaormerie din Cluj, nu voi da nume, m-a răpus. Din cauză că nu sunt suficient de capabil să-mi aleg mai cuminte unde mănânc, n-am reuşit să văd toate filmele dorite pe 6 iunie 2017, şi am ajuns doar la două. Oricum cele două au fost suficient de relevante cât să am ce să vă povestesc. Am reuşit totuşi să merg şi la teatru. Cu puţin ajutor am intrat la Idiotul de Dostoievski. Pe lângă faptul că teatrul este superb am avut plăcerea să nu uit de partea teatrală. Este cumva amuzant că am venit la un festival de film şi am fost la teatru. E ca şi cum m-aş duce la cofetărie ca să-mi iau sucuri. Exagerez. Ziua asta a fost foarte mult despre cum percepi lucrurile.

Încep cu al doilea film pe care l-am văzut, Tamaroz / Simularea, Iran (r: Abed Abest). A fost o experienţă. Când ni s-a spus că o să vedem un film experimental şi, citez, "printre cele mai bizare din cadrul TIFF", m-am tulburat puţin. Nu a fost nicidecum bizar, cel mult special. La nivel de poveste, cu o coerenţă de multe ori intenţionat vagă, trei prieteni decid să meargă la un al patrulea acasă, rezultând o ceartă şi un drum la poliţie. Toate obiectele folosite (cu accent pe folosite pentru că obiecte strict de decor nu există) au culoarea green-screen-ului (ecran monocrom folosit în cinema pentru a filma un actor şi a adăuga apoi imagini în background etc). La Q&A regizorul a explicat că astfel spectatorul poate proiecta pe acele obiecte propriul lor obiect şi deci fiecare va avea o experienţă diferită. Maşina folosită era însă aceeaşi. Construit în trei calupuri reprezentând câte un flashback, filmul este puternic influenţat de posibilităţile reduse. Una dintre actriţe este şi producătoare, alt actor se ocupă şi cu set-designul. Pentru mine tot ce a însemnat decor s-a bazat pe un principiu mai des folosit în teatru şi anume sugestia. Cred că dacă într-o parte a camerei unde a fost filmat totul puneai un public, totul devenea un spectacol de teatru propriu-zis. Povestea nu este extrem de atractivă, de multe ori m-am trezit neatent la film. Dincolo de asta mi se pare foarte important pentru spectator că artele construiesc (conştient sau inconştient) din ce în ce mai multe punţi între ele.

Frost / Îngheţul, Lituania, Franţa, Ucraina, Polonia, 2017 (r: Sharunas Bartas) îi prezintă pe Rokas şi Inga care decid să ducă ajutoare umanitare în Ucraina într-o zonă de război. Pe parcursul drumului cuplul descoperă lucruri noi cu privire la relaţia lor. Pe măsură ce fac tot feluri de popasuri, dau de oameni care le mai conturează câte un pic cum arată războiul. Poveştile oamenilor sunt din ce în ce mai puternice pe măsură ce Rokas şi Inga se apropie de destinaţie. Lucrurile se întâmplă destul de încet pregătindu-se un final destul de previzibil. Există întrebări care apar în mintea spectatorului şi care rămân fără un răspuns concret. Încă nu pot să-mi dau seama dacă acest lucru este benefic filmului sau nu. Întrebarea la care mi-aş dori cel mai tare un răspuns este de ce au ales cei doi să facă această muncă periculoasă de voluntariat. Oscilez între inconştienţă, curiozitate, masochism, apreciere greşită a situaţiei. În toate cazurile cred că este voit faptul că pleci cu (minim) o întrebare în cap. Cineva spunea că un produs artistic trebuie să te lase cu un sentiment şi o întrebare. La nivel de sentiment, inconfortul resimţit până spre final s-a construit în tandem cu întrebarea. Faptul că intuiam finalul nu făcea lucrurile mai puţin puternice. Din contră, îmi doream ca cei doi să-şi schimbe alegerile şi să ajungă în alt punct.

Cred că cei care au făcut programul au vrut să facă o antiteză puternică: filmul Politica, manual de instrucciones / Politica, manual de întrebuinţare (despre care v-am povestit) are loc fix înaintea proiecţiei documentarului Regele manelelor (la care mi-am luat deja bilet). Cred că sunt prea entuziasmat de această proiecţie ca să pot să nu scriu imediat ce fug de la concert. Da, este şi un concert.

Descarcă broşura TIFF 2017 aici..






 Toate articolele despre Festivalul TIFF 2017


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Alexandru Ivănoiu


Alte articole

 Ne vedem la noapte - Testről és lélekről / Despre trup şi suflet, Cristina Zaharia
 Modest - Truman, Ion Indolean
 De veghe la căpătâiul unui muribund - Planeta Petrila, Anca Mureşan
 Chers amis, un scurtmetraj de Valeriu Andriuţă la TIFF, 2017, Marian Rădulescu
 Condiţia umană - El ciudadano ilustre / Cetăţeanul de onoare la TIFF, 2017, Ion Indolean
 Toate articolele despre Festivalul TIFF 2017


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer