Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Cafeneaua Pirandello

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Lache şi Mache în căutarea unui autor - Cafeneaua Pirandello la FNT, 2017


Mihai Brezeanu

octombrie 2017
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
O cafenea (de gară) ca toate cafenelele. Lui Caragiale. O seamă de personaje (în căutarea unui autor?) ca toate personajele. Lui Pirandello. Să desprindem două dintre ele: Omul cu floarea în gură (Şerban Borda) şi Clientul obosit (Sebastian Lupu). Amfitrionii neoficiali ai spaţiului cu alură de decor oniric (scenografia: Adrian Damian).
 
Vorbele sunt ale italianului (scenariu dramaturgic Anca Măniuţiu pe baza textelor Omul cu floarea în gură, Uriaşii munţilor, Şase personaje în căutarea unui autor, Asta seară se improvizează), dar costumele (Luiza Enescu), pălăriile, look-ul vorbesc de lumea prahoveanului.
 
Şi, până la urmă, de ce n-ar vorbi? Doar 15 de ani îi despart pe cei doi uriaşi. E drept, şirul marilor scrieri ale italianului a început după ce românul îşi încheiase capodoperele, dar există un element comun care îi apropie semnificativ.
 
Caragiale înscenează ridicolul existenţei, împingând limitele ironiei până pe culmile absurdului. Pirandello prelungeşte angoasa lipsei de sens în interiorul teatrului. Nu doar ce se arată pe scenă vreun rost, dar însuşi actul de a juca non-sens-ul e inutil. Românul caricaturizează viaţă. Sicilianul caricaturizează caricaturiştii.
 
Jumătate dintre ceasurile cafenelei funcţionează. Alandala. Cealaltă jumătate nu merg deloc. Dereglarea timpului e semnul de pe urmă al dereglării lumii.
 
Lache şi Mache livrează, când şi când, câte o replică strălucitoare. Puseuri rarisime de speranţa într-o mare de deznădejde reprezentată de suita mişcărilor dezarticulate ale ansamblului. Luminile lui Lucian Moga focalizează asupra clipelor când poezia înlocuieşte neantul.
 
Andrea Gavriliu pune în ordine dezordinea, coordonând angoasele individuale traduse în gesturi repetitiv - autiste ale personajelor-clienţi. Dimpotrivă, coregrafa ordonă haosul colorat în momentele apariţiei circului nupţial.
 
Mihai Măniuţiu clasicizează un gen de teatru al mişcării care privilegiază imaginea, fără a neglija cuvântul, rostit, totuşi, altfel decât în reprezentările curente. Scenele de grup nu exclud ieşirile la rampă individuale.
 
Spectacolele sale din Timişoara, Turda, Bucureşti ori Oradea sunt o îmbinare inedită de poezie - umor - oniric, privilegiind în egală măsură gestul şi nemişcarea, muzică şi tăcerea, reflectoarele şi întunericul. O estetică trade-mark Măniuţiu & Gavriliu care creşte, se maturizează şi devine din ce în ce mai atrăgătoare.




 Toate articolele despre Cafeneaua Pirandello
 Toate articolele despre Festivalul Naţional de Teatru, 2017


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Mihai Brezeanu


Alte articole

 Cafeneaua Pirandello sau realitatea iluziei, Adrian Ţion


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer