Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Agenda LiterNet  Sageata  Cronici teatru  Sageata  Pe jumătate cântec

Pe jumătate cântec, 100% teatru la FNT, 2017


Andrei Vornicu

Zi de zi, Tg. Mureş, noiembrie 2017
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Spectacolul Pe jumătate cântec, scris şi regizat de Crista Bilciu este deosebit din mai multe motive: în 2015, monodrama care stă la bază a câştigat Concursul de dramaturgie de la Bacău, urmând să fie pusă în scenă la Teatrul "George Bacovia" în stagiunea următoare. Cum acest fapt nu s-a realizat, autoarea piesei s-a decis să o monteze singură şi a distribuit-o pe actriţa Anda Saltelechi (angajată a Teatrului Odeon) de care o leagă o veche prietenie şi tot o veche colaborare artistică ce a produs numeroase spectacole, multe dintre ele experimentale, pe scena teatrului independent bucureştean. Al doilea fapt remarcabil (în ordine cronologică) este că Pe jumătate cântec e produs de compania independentă Teatrul de Foc, dar nu are un spaţiu stabil, şi a fost jucat aproape exclusiv în cadrul festivalurilor. La acest capitol, spectacolul înregistrează un nou aspect remarcabil: a fost selecţionat în 12 festivaluri până în prezent, cel mai prestigios fiind Festivalul Naţional de Teatru, 2017, în cadrul căruia a avut două reprezentaţii la Sala Atelier a Teatrului Odeon. Pe parcurs, prestaţia Andei Saltelechi a fost distinsă cu două premii pentru interpretare: în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Oradea, 2017, şi în cadrul Festivalului de Teatru Fest(in) pe Bulevard, 2017, de la Teatrul Nottara.

Pe jumătate cântec e un text foarte personal, scris cu emoţie, atenţie la detalii, umor şi mult spirit ludic, trăsături care străbat creaţiile Cristei Bilciu şi care sunt dublate de o voce originală, familiarizată atât cu structurile dramatice şi cu cromaticile artelor plastice, cât şi cu fineţea poeziei pe care a adaptat-o scenic în seria Poezisele (jucată mai demult la Muzeul Naţional al Literaturii Române). Piesa descrie viaţa Francescăi în nouă tablouri, de la 5 până la 33 ani (vârsta la care Hristos şi-a încheiat ciclul mundan, iar personajul de faţă îşi încheie bilanţul eşecului existenţial), cu suficientă intensitate încât să o facă dramatică, dar grefată pe o (auto)ironie care îi conferă o detaşare binevenită.


Francesca este un personaj carismatic, cu care publicul rezonează foarte uşor fiindcă este plină de temeri, îndoieli şi defecte, iar vulnerabilitatea ei şi felul în care îşi exprimă condiţia o face profund umană. Copilăria marcată de părinţi care nu au înţeles-o şi de care nu s-a putut apropia, a fost urmată de perioada şcolii, în care au apărut primele complexe fizice, primele pulsiuni amoroase şi prima iubire, prima decepţie în dragoste şi primele anticipări ale viitorului care va aduce responsabilităţi şi incertitudini de tot felul.

Având parcă o structură de perdantă, de loseriţă cu ştaif şi farmec, Francesca se va situa mereu în afara cercurilor de influenţă, şi se va trezi apoi studentă la o facultate cu care nu va avea nimic în comun. Doar pasiunea pentru muzica vocală îi va străbate existenţa ca o cometă care nu se va stinge niciodată, dar pe care nu o va putea ajunge din urmă pentru a se contopi cu combustia ei celestă.


Momentele spectacolului sunt completate la nivel vizual de proiecţii video realizate de Crista Bilciu. Acestea nu sunt sofisticate şi nu distrag atenţia de la jocul actoricesc, ci vin ca un adaos discret. Titlul (dat de către Anda Saltelechi) se potriveşte spectacolului fiindcă întreaga reprezentaţie este punctată de cântece şi fragmente de cântece care pun în context aspiraţiile nerealizate ale personajului.


Deşi spectacolul este scris şi regizat de Crista Bilciu (care a contribuit, de asemenea, cu proiecţiile, după cum am văzut, şi s-a ocupat şi de regia tehnică), fiind, după cum a mărturisit, inspirat din experienţe personale, Pe jumătate cântec celebrează în întregime jocul actoricesc, şi o pune în valoare pe Anda Saltelechi, al cărei talent este reliefat sub toate valenţele sale, ca în cazul unui diamant multifaţetat care se roteşte în jurul propriei axe în lumina puternică a unui reflector. Actriţa dezvăluie cu subtilitate nuanţele candorii copilăreşti din partea de început, tranşează cu profunzime decepţiile primei tinereţi, apoi adânceşte frustrările unei maturităţi care schimbă complet peisajul mental pe care aceasta şi l-a proiectat de-a lungul fazelor idealiste ale evoluţiei sale. Pe parcursul a 70 de minute, Francesca se schimbă în permanenţă, iar etapele în care o face sunt realizate cu mare acurateţe actoricească, şi cu egală profunzime. Schimbările de voce, de atitudine, mutaţiile psihologice şi comportamentale sunt în ton cu schimbările de ţinută şi coafură de la un tablou la altul şi vădesc o naturaleţe care e, în genere, expresia unui talent solid prelucrat prin multă muncă. Faptul că autoarea a scris textul special pentru Anda Saltelechi se reflectă din felul organic în care aceasta îl interpretează.


După o primă vizionare, nu găsesc defecte spectacolului. Finalul este unul deschis, aş fi preferat, eventual, să fie ceva mai clar-optimist. Pe jumătate cântec nu îşi propune nici un scop motivaţional, deşi, prin valoarea contraexemplului, se poate extrage o morală inspiraţională. Nu voi insista asupra altor detalii ale poveştii, ci vă voi invita să o descoperiţi singuri şi să faceţi personal cunoştinţă cu Francesca. Spectacolul o fi pe jumătate cântec, dar e în întregime teatru (fără jumătăţi de măsură şi fără concesii), e artă accesibilă, rafinată dar nesimplistă, concepută pentru cei care încă simt şi vor să o facă în continuare.

foto: Vlad Catană



 Toate articolele despre Pe jumătate cântec
 Toate articolele despre Festivalul Naţional de Teatru, 2017
 Toate articolele despre Festivalul FESTin pe Bulevard, 2017


0 comentarii

Click pentru a mări imaginea


Resurse

 Alte articole de Andrei Vornicu


Alte articole

 Povestea unui spectacol - Pe jumătate cântec la Undercloud, 2017, Crista Bilciu
 Când visul devine corosiv - Pe jumătate cântec la Maratonul Teatrului Independent, 2016, Maria Ruxandra Burcescu


SCRIEŢI LA LITERNET

Scrieţi o cronică (cu diacritice) a unui eveniment cultural la care aţi participat şi trimiteţi-o la cronici@liternet.ro. Dacă ne place, o publicăm.

Vreţi să anunţaţi un eveniment cultural pe LiterNet.ro? Îl puteţi introduce aici.


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer