A 56-a ediţie a Berlinalei, unul dintre cele mai importante festivaluri de film din lume (după Cannes - spun unii, primul - zic alţii), nu s-a deschis cu nămeţi, ci cu obişnuitul vînt tăios din Potsdamer, care însoţeşte, de regulă, toate cele zece zile ale acestuia. Festivalul a demarat însă cu o Snow Cake (titlu care denumeşte o prăjitură), poveste de dragoste canadiană dintre o autistă (Sigourney Weaver) şi un bărbat traumatizat în urma unui accident (Alan Rickman). Filmul lui Marc Evans face parte din Competiţia Oficială, alături de alte "bunătăţi", majoritatea însă în Selecţia Oficială, dar în afara competiţiei.
Veteranul Sidney Lumet vine în competiţie cu un nou film despre balanţa oblică a justiţiei, Find Me Guilty descriind cel mai lung proces contra Mafiei din Statele Unite, care a avut loc la mijlocul anilor '80. Protagonistul filmului e Vin Diesel, o surpriză pentru fanii filmelor de acţiune, ca şi pentru scorţoşi.
Un alt veteran îşi face o aşteptată revenire, e vorba de Robert Altman, cu filmul A Prairie Home Companion, comedie mustind, ca de obicei, de vedete - Meryl Streep, Lily Tomlin, Woody Harrelson, Kevin Kline, John C. Reilly. În afara competiţiei se înghesuie cel mai nou film al lui Terrence Malick, The New World, Syriana de Steve Gaghan, Capote de Bennett Miller, V for Vendetta de James McTeigue, The Promise de Chen Kaige, The Science of Sleep de Michel Gondry (care e prezent şi în secţiunea Panorama cu documentarul Dave Chappelle's Block Party).
Competiţia Oficială e foarte heteroclită, dar se detaşează, prin număr, patru filme din ţara gazdă, dintre care cel mai atractiv e adaptarea romanului lui Michel Houellebecq, Particulele elementare, adaptare semnată de Oskar Roehler. Celelalte filme germane sunt Requiem de Hans-Christian Schmidt, Der freie Wille de Matthias Glasner şi Sensucht de Valeska Grisebach. Tot din competiţie mai fac parte filmul bosniac Grbavica de Jasmila Zbanic, un alt debut- En Soap, al danezei Pernille Fischer Christensen, un film iranian (It's Winter de Rafi Pitts), dar şi ultimele creaţii ale cunoscuţilor Michael Winterbottom (The Road to Guantanamo) şi Michele Placido (Romanzo criminale). În total, Competiţia Oficială numără 26 de filme, dintre care 11 sunt în premieră mondială.
Pat Garrett & Billy The Kid încheie Berlinala
Programul festivalului mai cuprinde însă secţiunile Panorama (unde participă Legături bolnăvicioase de Tudor Giurgiu), Forum (unde vor fi proiectate Tertium non datur de Lucian Pintilie - după un scenariu publicat de LiterNet sub titlul Capul de zimbru - şi Visul lui Liviu de Corneliu Porumboiu) şi e completat de evenimente speciale, cum e proiecţia lui Michael de C. Th. Dreyer, la 82 de ani de la premieră, sau proiecţia unor filme ca La tigre e la neve (cel mai recent Roberto Benigni), La fiesta del chivo de Luis Llosa (ecranizare după Mario Vargas Llosa), My Dad Is 100 Years Old (realizat după scenariul Isabellei Rossellini, filmul comemorîndu-l pe Roberto Rossellini, dispărut în 1977). Varianta Special Edition a lui Pat Garrett & Billy the Kid de Sam Peckinpah va fi prezentată, în premieră mondială, chiar în ultima zi a festivalului, 18 februarie, după ceremonia de decernare a premiilor.
Cum operatorul Michael Balhaus, curatorul de la MOMA, Laurence Kardish şi regizorul german Jürgen Böttcher vor primi Premiul Berlinale Camera, ei vor fi omagiaţi prin filme, la fel ca şi maeştrii Andrzej Wajda şi Sir Ian McKellen, care vor primi cîte un Urs de aur pentru întreaga carieră. Un grupaj special e consacrat actriţelor anilor '50, iar suedeza Harriet Andersson va veni personal la Berlin.
Juriul Competiţiei Oficiale e alcătuit din Charlotte Rampling (preşedinte), Matthew Barney, Josh Chopra, Marleen Gorris, Janusz Kaminski, Lee Young-ae, Armin Mueller-Stahl şi Fred Roos. Un alt juriu, format din Valentina Cervi, Goran Paskaljevic şi Hans Weingarten va decide un premiu nou, cel pentru film de debut. O noutate e şi la Talent Campus, unde prelegerile - susţinute în acest an de Wim Wenders, Christopher Doyle, Charlotte Rampling, Park Chan-wook ş.a. - se vor deschide marelui public.
Lansări de carte, expoziţii, performance-uri, tot felul de evenimente colaterale vor umple pînă la refuz programul festivalier. Ca să nu mai vorbim de petrecerile care sunt, ca să încheiem în aceeaşi gamă, cireaşa de pe tortul îngheţat al Berlinalei. În orice caz, la Berlinală n-ai cum să rămîi de gheaţă.