
Â
Broken Flowers e povestea unui bărbat (un Bill Murray de luat acasă) cu un gol imens în el - cam ca statuile de pe lîngă Croazetă, un gol pe care apariţia neverosimilă a unui fiu de 19 ani ar putea
să-l umple. Bărbatul pleacă
să-şi viziteze iubitele de demult, dar nici una nu pare să fie mama misteriosului fiu. Misterul nu se rezolvă la finalul filmului, şi nici
n-ar trebui, pentru că
Broken Flowers e un film de o textură aparte, transparent, care vorbeşte prin goluri şi prin figura golită de expresie a eroului ce descoperă, o dată pentru totdeauna, că hazardul ne conduce vieţile. Rînd pe rînd, figura atît de imobilă a acestuia, dedesubtul căreia se petrec însă atîtea, ne dă de înţeles că eroul se gîndeşte
ce-ar fi ajuns dacă ar fi
luat-o pe altă cale.
Broken Flowers e un film cuminte, cu mult umor, cu multă tandreţe. Adevăratul film e în spatele lui.
(Iulia Blaga)

 Asta, dacă nu cumva "durul" Kusturica & ai săi nu cad pentru clasicismul (iată, cine ar fi crezut?)
soft & muzica (pe care o vrei imediat pe CD!) din
Broken Flowers al lui Jim Jarmusch: o poveste (tot) destul de
mainstream - cu un Don (Juan)
căruia-i sună ceasul paternităţii şi care pleacă în căutarea iubitelor susceptibile de
a-i fi dăruit un fiu - făcută perfect, cu un simţ al replicilor şi momentelor care creează instantaneu dependenţa de o a doua (a treia...) vizionare. Un film
sweet &
charming, de luat pe o insulă pustie, a cărui principală forţă - simplitatea şi interpretarea, cam
copy &
paste după
Lost in translation al lui Bill Murray, ar putea constitui totodată principala slăbiciune şi handicapul pentru un
Palme d'Or...

Â
Broken Flowers al lui Jarmusch (delicioasă
fabulă-road movie cu un Bill Murray,
copy-paste-uit după
Lost in translation).
(Alex. Leo Şerban)